tag:blogger.com,1999:blog-83079727409703068712024-02-19T13:00:59.581+02:00aventura condeiuluiEu sunt un om care scrie…şi dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu? Camil PetrescuDanahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.comBlogger128125tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-57346913091763948892010-03-03T20:38:00.001+02:002010-03-03T20:38:14.604+02:00Fericire<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><p><object height='350' width='425'><param value='http://youtube.com/v/tFFkFPs5wA8' name='movie'/><embed height='350' width='425' type='application/x-shockwave-flash' src='http://youtube.com/v/tFFkFPs5wA8'/></object></p><p>Vreau sa ma opresc. Sa ma las pe spate si sa stau asa cu ochii lipiti de cerul inca murdar pana cand si visele imi vor amorti. Vreau sa ma opresc. Si sa-mi amintesc.</p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-16592075295216893852010-02-28T11:42:00.002+02:002010-02-28T11:53:02.032+02:00A modela, modelare<div style="text-align: justify;"> Ca elev, am apreciat totdeauna <em>tinuta</em> dascalilor mei. Nu erau multi care corespundeau si nu ma gandesc la atenta potrivire a straielor, ci la arhitectura omului din spatele lor. Din banca, totul era lesne de observat: privirea piezisa, ochii obositi de nesomn, sufletul deschis, rabdarea de a stavili necontenita curiozitate de copil, forta de a struni sau slabiciunea ridicarii steagului alb, totul. Poate alte priviri nu cotrobaiau dupa ce e dincolo de prima grimasa, dar eu mereu am fost topita dupa citit. In zambete, in priviri, in suflete. Am scotocit si-am despicat fire incurcate ca sa inteleg fiece detaliu din alcatuirea omului din fata mea. Inca o fac, dar ca adult, stii sa discerni, stii sa apropii de sufletul tau ce-i e prielnic. Copilul, insa stiu ca are nevoie de directii. De <em>tinuta</em> adultului din fata sa.<br />
Ajunsa acum de partea cealalta a baricadei ( e doar un fel de-a spune, nu cred in acest razboi), refuz sa devin un profesor frustrat si resemnat. Nu vreau sa ma otravesc cu ideea ca niciun copil de azi nu mai merita efortul de a sadi in suflete, vise. Am descoperit ca e mult mai greu sa mergi la scoala cu tolba plina de amareli si mahniri si ca nicio privire piezisa ori gand pizmas datorat ideii ca iesi din linie, nu merita amorteala mintii si a sufletului. Daca si numai un sfert dintre prichindeii cu care imi impart secundele si viata vor fi candva <em>altfel</em> pentru ca le-am aratat calea, si tot merita efortul! </div><div style="text-align: justify;">Zumzaitul zilnic de tip <em>e enervant/ vorbeste prea mult si tare/ pune intrebari stupide/ n-are rabdare sa asculte/ nu munceste acasa deloc/ nu-l intereseaza niciodata nimic </em>e atat de simplu de produs, dar e atat de placid si de rece. Si nu ascunde nici minima curiozitate de a afla <em>de ce</em> nu stie sa fie altfel, <em>cine</em> ii arata sa fie altfel, <em>cine</em> il intreaba daca vrea sa fie altfel, ii vede pe adulti fiind...altfel?</div><div style="text-align: justify;">De cate ori dimineata imi vine sa arunc orice pe mine si plictisita sa pornesc spre scoala, imi amintesc de varstnicul profesor de pedagogie din facultate care repeta intruna: <em> Inainte de a intra in clasa, uita-te in oglinda. Iti place ce vezi? O sa le placa si lor! Nu? Ei vor fi de mii de ori mai dezamagiti! </em>si-mi amintesc de copilul din mine, asezat cuminte in banca si avid sa afle. Uneori - buretel cu ochi rotunzi de admiratie, alteori trup cu inima sigilata a deziluzie. <br />
Oricat de abrupta ar fi calea, oricat de intortocheat drumul, pledez pentru dascalul nu model, pana si asta e relativ, dar pentru dascalul care stie modela in suflete. Care stie lasa dupa sine, urme de stele.<br />
<br />
<br />
Multumesc domnului Marius Tuca cu al carui sprijin, discret, dar decis, reusesc sa arat copiilor si o altă faţa a lumii acesteia. Reale modele.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDqOToyDdU2K_3gQ487PMmAPMxg_Ado8WmKdWmll-fL-TTHL9X4uiHusuqQEUmEAzgUBMIt-21DT58w-ZotXxnHh5TDycEV29cs3jbdpZjlGrDlpZL9QiWicdqIBgGlSibjxHp1qbyDHg/s1600-h/DSC05754.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" kt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDqOToyDdU2K_3gQ487PMmAPMxg_Ado8WmKdWmll-fL-TTHL9X4uiHusuqQEUmEAzgUBMIt-21DT58w-ZotXxnHh5TDycEV29cs3jbdpZjlGrDlpZL9QiWicdqIBgGlSibjxHp1qbyDHg/s320/DSC05754.JPG" /></a>Doamna <strong>Elisabeta Bostan</strong> -regizor de film pentru copii (<em>Veronica, Amintiri din copilărie, Fram, Mama)</em><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXoYIp7Quv9dwb0n9N69ZY6QqBMQ8lyMRC6HH4ll1gyPHTw4KxsDsu6tX5YpsmHJLRyQPhlU_HrA26IXZDOg7Nb6Dk_OQEm67zSeh50kQrbIGtMkQEUSQaBt_lM8nV4eyJinXlLkLl49k/s1600-h/DSC05741.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" kt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXoYIp7Quv9dwb0n9N69ZY6QqBMQ8lyMRC6HH4ll1gyPHTw4KxsDsu6tX5YpsmHJLRyQPhlU_HrA26IXZDOg7Nb6Dk_OQEm67zSeh50kQrbIGtMkQEUSQaBt_lM8nV4eyJinXlLkLl49k/s320/DSC05741.JPG" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHkFjHdCD-iZzVTXI_578zUtCmCc0H2eSaEgHSnOAPLOJYm2G0sT71HrjBAz2sUnJkgfEJKf-KfQsrGg4HFsj_krBqFihV94l-eqKhKPbw9d0UjknNk6xvsvXeP67StoCFswsIRlhLiw4/s1600-h/DSC05771.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" kt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHkFjHdCD-iZzVTXI_578zUtCmCc0H2eSaEgHSnOAPLOJYm2G0sT71HrjBAz2sUnJkgfEJKf-KfQsrGg4HFsj_krBqFihV94l-eqKhKPbw9d0UjknNk6xvsvXeP67StoCFswsIRlhLiw4/s320/DSC05771.JPG" /></a></div></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-73812903857611668712010-02-24T21:12:00.001+02:002010-02-26T13:59:32.209+02:00Dragobetele meu, Valentina mea...<div style="text-align: justify;">Prima cerere in... nu, nu in casatorie, in…prietenie, a fost prin clasa a VII-a. <br />
Ziua aceea nu era deloc vreuna care sa anunte intamplari nemaivazute, tocmai de aceea nu pricepeam o iota din agitatia colegului meu de banca, de cate ori dadea cu nasul de mine. Ne stiam deja de aproape 3 ani, il bateam pe umar si-l luam in ras cand venea la mine cu povestioare naive despre fete. Se amuza de abordarea mea ...tovaraseasca...si ma lasa sa-i fiu camarad. Pe terenul de sport, in pauze, pe drumul spre casa. A lui, ca a mea era la mare distanta si trebuia sa iau zilnic autobuzul. Intr-o zi chiar a incercat sa intrebe daca e cazul sa ma conduca, dar privirea mea taioasa i-a domolit avantul pionieresc. Mi-a aruncat un “ stiu, te descurci si singura” si a cotit-o spre casa lui. </div><div style="text-align: justify;">Probabil ca asta il facea sa fie in ziua aceea mai fastacit ca de obicei. Stia ce fulgere avea sa primeasca in dar!</div><div style="text-align: justify;">A asteptat toata ziua, s-a perpelit, ba incepea fraze pe care uita sa le termine, ba ma ignora cu un aer superior al celui care nu-si pierde vremea cu orice fleac. Era clar, ma scotea din rabdari cu purtarea lui pueril-baieteasca si am decis sa-l las in voie. Chiar si la testul de literatura unde stiam ca face eforturi sa nu ma intrebe ceva. Mintea lui insira cu usurinta cifre, le strunea dupa voia-i, le innoda si le insira inapoi, iar formulele matematice i se pareau cele mai frumoase declaratii. Cu brodatul cuvintelor statea mai prost si mereu ma intreba cum de-mi croiesc eu drumul spre lumina in nabadaioasele compuneri date de “Botoroaga”...adica admirabila profa de romana, pe care chiar si el o admira. In fine, in ziua aceea cred ca a muscat serios din buze, a strans din dinti, dar n-a suflat o vorba la testare. Mi-a intors galant spatele si s-a pus pe scris. <em>Ei, na, te pomenesti ca azi il viziteaza vreo muza si imi face-n ciuda! Foarte bine, ne vedem la liman, mon ami!</em> <em>Am sa-ti fac cu mana! </em>Si mi-am vazut si eu de ganduri, mai decisa ca oricand sa-l intrec.</div><div style="text-align: justify;">Abia la finalul zilei cand mi-am adunat nervoasa cartile din banca (nervoasa, pentru ca impotriva oricarei traditii, el nu ma asteptase in ziua aceea), am vazut hartia pe care, cu mult curaj, desigur, scrisese...A<em>i vrea sa fim prieteni?</em> Ce naiba e cu el, mi-am zis, ca doar noi suntem prieteni, dar gandul n-a ajuns la capat, ca am lasat foaia alba cu doar un rand scris, sa-mi cada din mana. Prieteni, adica...<em>prieteni?</em> <em>Cu tinut de mana si condus acasa? </em>Cred ca m-am inrosit-albastrit pana in varful urechilor, m-am uitat in jur sa vad daca cineva vazuse stupida (gandeam atunci) intamplare si imi faceam cruci in gand ca sunt singura in clasa mare, si ca mai ales el imi daduse aceasta sansa. </div><div style="text-align: justify;">Am bagat totul iute in ghiozdan, mi-am aruncat haina pe mine si am fugit pe usa ca un hot care era gata-gata sa fie prins. Acasa mi-am dat seama ca lasasem biletul in clasa, pe jos. </div><div style="text-align: justify;">Fireste ca in noaptea aceea n-am inchis un ochi la gandul ca cineva intrase acolo si banuieste deja cui ii este adresata intrebarea, dar mai ales imaginea mea a doua zi alaturi de el in banca imi dadea fiori. Cum sa-l privesc? Cum sa mai intru in clasa in care cu siguranta (aiurea!) toata lumea stie? Cum sa-l mai bat prieteneste pe umar si sa-l intreb cine a castigat la fotbal? Eram iremediabil pierduta!</div><div style="text-align: justify;">E de la sine inteles ca in dimineata urmatoare eram moarta de somn si de ingrijorare, ma rugam sa intarzie autobuzul sau sa faca vreo pana sau si mai bine sa nu vina deloc, iar drumul spre scoala l-am parcurs in ritm de...melc. <em>Poate nu apare el azi la scoala, doamne ce salvare, si peste vreo zi- doua uita!</em></div><div style="text-align: justify;">Dar, evident, era la scoala. Cred ca astepta sa apar, caci aproape a tresarit cand am intrat in clasa. Ma scotea din minti atitudinea asta noua si (gandeam eu) de-a dreptul nepotrivita, a lui. Devenea vizibila emotia lui si asta ma enerva cumplit. Cred, de fapt ca nu nervi erau, ci emotii si mai mari, dar atunci nimic nu m-ar fi facut sa recunosc asta.</div><div style="text-align: justify;">Evident, l-am ignorat toata ziua, dar stiam sa vad cu coada ochiului cum aproape ca implora un raspuns, un gest, ceva din care sa priceapa ceva. Orice. Dar eu am fost mai impasibila ca oricand si mai atrasa de discutiile cu...fetele ca niciodata. (Totdeauna prieteniile mele cele mai sincere au fost cu baietii, habar n-am de ce). Radeam zgomotos si gesticulam fara sa-i dau vreo secunda ocazia sa se apropie. Aproape transpirasem la finalul zilei dupa atata incordare si-mi venea sa-mi sterg fruntea ca sa ma eliberez de stransoare. Si sa respir usurata.</div><div style="text-align: justify;">A doua zi, cand am ajuns in clasa, evident cu aceeasi inexpresie pe chip, nu mai era in banca noastra. Se mutase in spate cu un coleg inalt si foarte slab caruia toti ii ziceam <em>vlajganul</em> si cu care altminteri nu prea avea ce vorbi. </div><div style="text-align: justify;">Daca ieri faceam eforturi sa par distanta si neatenta la nevoia lui, azi nu mai era necesar...el era absolut absent si, cocotat pe spatarul noii lui banci, facea glume inconjurat de baietii din clasa. Nu parea sa mai am ce cauta in grupul lor si nici nu parea necesara abordarea rece.</div><div style="text-align: justify;">De atunci drumurile noastre au devenit paralele. Spre casa mergeam singura sau cu vreo colega, iar el ramanea mai tot timpul pe terenul de sport dupa ore. Nu mai eram camaradul lui, deci nici acces la gandurile si glumele lui nu mai aveam. </div><div style="text-align: justify;">Nu as fi admis ca am gresit nici daca tot universul mi-ar fi cerut-o, dar in sinea mea stiam ca-mi lipseste rasul lui, bomboanele de ciocolata pe care le scotea din buzunar inainte de vreo lucrare <em>sa mai indulcim putin momentul</em>, felul in care stia sa paseze mingea de baschet ca eu sa inscriu, prietenia lui. </div><div style="text-align: justify;">La final de gimnaziu mi-a strans mana ca oricarei colege, mi-a urat succes la examenul pentru liceu si a disparut pentru totdeauna in lumea lui. </div><div style="text-align: justify;">Mult mai tarziu am aflat ca de fapt ramanea pe terenul de fotbal doar cateva minute, sa-l stiu acolo, apoi pleca pe stradute paralele cu drumul meu si astepta cuminte in autogara sa vada ca am ajuns. Ca sunt bine. Ca renuntase la baschet pentru fotbal, pentru ca nu voia sa mai lase nicio fata sa inscrie in locul sau, iar bomboanele de ciocolata le avea, dar le dadea la finalul zilei lui tanti Maria, femeia intre doua varste care ne matura clasa, ne aranja cartile razvratite din banci si ne zicea buna dimineta in fiecare zi.</div><div style="text-align: justify;">Viata nu mi-a dat sansa sa plec fruntea si sa ma amuz cu el de mandria mea naiva, dar mi-a dat sansa sa traiesc, mai tarziu, umilinta lui. Sa gust din dorinta de a sti ce simte cel ales, dar sa ma perpelesc fara speranta de a afla. Sa urmaresc si sa fiu urmarita fara sa ating adevarul. Si cred ca abia atunci am inteles ca nu e gresit si nici umilitor sa spui, sa accepti sa primesti. Sa-ti permiti sa simti. Sa admiti ca pana si inima ta vibreaza.</div><div style="text-align: justify;">Ba dimpotriva.</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-81061846022381916812010-02-15T11:26:00.000+02:002010-02-15T11:26:28.270+02:00Jucarie stricata<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghECuLBr4iZtB7iGrIC10UZmL3pIvjIrAR7qQ0pZTxNxCyJqaKWUqcKa1-oPbvdWsUhRyGZWtklMA288GaYMluat8fHSCJl7adnhGnWnggJVsfX87BQRqiMR16hJBR9Wak21vdCwfJvd4/s1600-h/coffeeiswonderful.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ct="true" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghECuLBr4iZtB7iGrIC10UZmL3pIvjIrAR7qQ0pZTxNxCyJqaKWUqcKa1-oPbvdWsUhRyGZWtklMA288GaYMluat8fHSCJl7adnhGnWnggJVsfX87BQRqiMR16hJBR9Wak21vdCwfJvd4/s320/coffeeiswonderful.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="text-align: justify;"> Umezeala de-afara vrea caldura inauntru. Mi-am facut cafea. Azi am vrut-o dulce si cu putin lapte. Scoate aburi pe nas si-mi zambeste complice. Nu e de obicei asa, doar stii. E neagra si simpla. Ca multe aspecte ale vietii. Dar m-ai invatat sa am momentele mele de rasfat. Sa dau in laturi toate normele, restrictiile si frustrarile eventualelor kilograme in plus (eventuale, pentru ca tu mereu ai sustinut ca femeile vad si ce nu exista) si sa ma infrupt. Desi batranii zic ca-nvatul are si dezvat, la mine,vezi, n-a mers. M-ai defectat si uite, azi te-am ascultat. Din nou. Ti-am auzit rasul in urechi cu care imi strigai mereu sa las prostiile. Sa-mi dau ragaz sa respir si sa nu fiu copil. Da, mereu ziceai ca-s copil. Ca ma tem de-naltimi, de greseli, de trecut. Ca fac prea multi pasi inafara si nu-s atenta ca ma impiedic inauntru. Ca-n lumea asta intoarsa cu susul in jos, trebuie sa-mi las vreme sa traiesc. Cu mine. Sa ma bucur. Cu mine. Nu flori trimiteai, cand trimiteai, ci luptai sa invat ca oamenii gresiti sunt mai interesanti decat cei perfect rotunzi. Ca merge si putin ascutis in viata, altfel risc sa ratez pantele line. Zambeai cand si cand multumit ca incapatanarea mea se ostoieste la capete. Ca ma sustrag controlului si judecatii. </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Vezi, azi jucaria stricata scartaie din toate incheieturile, bate pasul pe loc anapoda si zambeste prosteste, dar isi inmoaie buzele intr-o cana mare cu cafea cu lapte.</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-60073554994448920152010-02-14T20:33:00.001+02:002010-02-14T20:33:28.201+02:00N-AI NEVOIE DE FOARTE MULTE....<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><p><object height='350' width='425'><param value='http://youtube.com/v/VhZfvw2pLuc' name='movie'/><embed height='350' width='425' type='application/x-shockwave-flash' src='http://youtube.com/v/VhZfvw2pLuc'/></object></p><p>...e de-ajuns putin infinit.</p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-22316047627226388052010-02-05T22:15:00.001+02:002010-02-05T22:18:34.587+02:00Constiinta de sine<div style="text-align: right;"> <strong>Spre tine, Doamne, gândul îmi înalţ...</strong> </div><div style="text-align: right;"><strong></strong></div><div style="text-align: right;"><strong>Nici flori, nici aur, nu mi-ai pus în smalţ,</strong></div><div style="text-align: right;"><strong> Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele</strong></div><div style="text-align: right;"><strong>Doar conştiinţa mişeliei mele.</strong></div><div style="text-align: right;"><strong>(Camil Petrescu)</strong></div><div style="text-align: justify;"> Am nazuit totdeauna ca oamenii pot sa se schimbe. Ca au forta s-o faca, daca bunavointa le trece pragul, indrazneala e dusa pana la sange, iar lumina le da tarcoale. Am redus rapid la tacere vocile care incercau sa ma convinga taios (si argumentat) de utopia teoriei mele. Chiar si-n cele mai murdare ceasuri ale existentei, mazgalite binisor de minciuni si rautati, am scuturat mintea biciuita de indoieli si-am inceput, iar si iar cruciadele vietii mele. N-am vrut nicio clipa sa cred ca oamenii au sufletele amputate de boli grele ce-i fac sa aleaga haiducia perversa. N-am vrut sa aud ca pot fi atat de hamesiti, cat sa ucida cu gheare rapanoase, adevarul si m-am incapatanat sa sper naiv in bine, in demnitate, in cuvant. Am indraznit mereu sa cred ca lumea e facuta din mii de noi mai mici si ca iubirea adevarata, curata, dreapta, nu poate naste la randu-i decat iubire, nadejde si bine. Am strivit sub picior si gand stereotipiile otravite si indaratniciile de a vedea numai <em>aici.</em></div><div style="text-align: justify;">Desi treptat am invatat asemeni micului print ca daca te lasi imblanzit, risti sa si plangi un pic, mi-am zis ca nicio nedreptate cat de mare, nu-i rezista bunului simt, dreptatii, curajului. Si ca adevarul rece, nemilos, crud, e totusi salvator. Ca lucrul bine si sincer facut nu-ti poate darui decat vise implinite si bucurii nemasurate.</div><div style="text-align: justify;">Recunosc cu umilinta ca ati avut dreptate si ca nedrept m-am dat zi de zi peste cap in cersul vicios al pacalelilor mele. Ca omului ii e greu sa se dezica de mandria necenzurata si de forta care te face sa vezi virtuti din neizbanzi. Ma plec si admit ca intr-o lume bolnava, curajul de a spune ce simti e o slabiciune, iar forta de a tine mereu spatele drept, naste suspiciune.</div><div style="text-align: justify;">Si totusi, pentru ca n-am stiu si nu stiu sa mint, nu sunt farsor si nu stiu jongla mai multe mingi cu o singura mana, iar zambetele false m-au tradat totdeauna, am sa-mi joc sincer rolul de muritor usor naiv pe scena asta uneori splendida, alteori cruda, a lumii.</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-19872376084030484782010-01-24T18:14:00.002+02:002010-02-28T11:55:31.696+02:00Campina sau...alba ca zapada<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRsqCp4bLY8X2CDV2IwIC6GYNfnW3CBgwBZI5O7VDZ2llFRuFCb8-oRvx-5R4oK9bDLAcuu7OXMRhbA-cgsnlbqQ_d38IGKgIMVqES7Jj0LqzqlaVsFfsdxB1PnR5Bd5XLNBu2TQKhyphenhyphen4/s1600-h/IMG_0448.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRsqCp4bLY8X2CDV2IwIC6GYNfnW3CBgwBZI5O7VDZ2llFRuFCb8-oRvx-5R4oK9bDLAcuu7OXMRhbA-cgsnlbqQ_d38IGKgIMVqES7Jj0LqzqlaVsFfsdxB1PnR5Bd5XLNBu2TQKhyphenhyphen4/s320/IMG_0448.jpg" /></a></div><br />
<div style="text-align: justify;"> Din cand in cand merita sa te faci pierdut in multime. Sentimentul libertatii are gust bun. Sambata m-am lasat luata prizoniera de marea de zapada. Trebuia sa ma imprietenesc cu iarna asta care altfel imi da batai de cap pe sosele. Pare de treaba, doar ca mi-a povestit despre raportul de forte. </div><div style="text-align: justify;">Auzisem si eu ceva in sensul asta...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3TMII43L56DSk0DkEnIySLFdnHfg5XmLmsos3-ldl-se8KTQCVIysYzWlSOHEzS3CSNSxuKWqfyFdXBONzcJmP9BDJvRReG7b1VomXPv2tf3BHvHM4dg-W9pKO52fIIeIruWkpnG84Lk/s1600-h/IMG_0458.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: right; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3TMII43L56DSk0DkEnIySLFdnHfg5XmLmsos3-ldl-se8KTQCVIysYzWlSOHEzS3CSNSxuKWqfyFdXBONzcJmP9BDJvRReG7b1VomXPv2tf3BHvHM4dg-W9pKO52fIIeIruWkpnG84Lk/s320/IMG_0458.jpg" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZwGjHv_wGl98XHN1B1qOfIyyGKCHuvCMzRLGqQetti98uD3EZ9_Y0uXU6zgVVZFGYSrOJpcuObhshzIoDamLwv4qw38Rr2-w1Wn4rKHIbQpXqrx2vdtwOdqzCi5EKwuC-nWHNV-YyTfA/s1600-h/IMG_0457.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: right; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZwGjHv_wGl98XHN1B1qOfIyyGKCHuvCMzRLGqQetti98uD3EZ9_Y0uXU6zgVVZFGYSrOJpcuObhshzIoDamLwv4qw38Rr2-w1Wn4rKHIbQpXqrx2vdtwOdqzCi5EKwuC-nWHNV-YyTfA/s320/IMG_0457.jpg" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCw3KFXWENkovptbp6Jm8HSMfqO6yWlqjt8PipJ_zuhUY0pMHJmmJm41aZUYp5ctV7pwqhaxpwsGeY9anpA98ImvL6R9xJnbuVLWNpKUgHdA9SJKLk1eQbdsxi1aUnTRYRhFV5BBeEaq0/s1600-h/IMG_0462.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCw3KFXWENkovptbp6Jm8HSMfqO6yWlqjt8PipJ_zuhUY0pMHJmmJm41aZUYp5ctV7pwqhaxpwsGeY9anpA98ImvL6R9xJnbuVLWNpKUgHdA9SJKLk1eQbdsxi1aUnTRYRhFV5BBeEaq0/s320/IMG_0462.jpg" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiY5y1_5JFDNWDYqvLxKfAUkDJRu_dnnuyyp3fPnEN7r9tj7kkYUPqSKQ74lnnRUhk3PCM2osreOFIzKWj-8ErOPzaFK1VoDVnuZTZc6Sx7Vn5HxnoYoKurb49c_hCR6xf7zudb4HqkbWo/s1600-h/IMG_0460.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiY5y1_5JFDNWDYqvLxKfAUkDJRu_dnnuyyp3fPnEN7r9tj7kkYUPqSKQ74lnnRUhk3PCM2osreOFIzKWj-8ErOPzaFK1VoDVnuZTZc6Sx7Vn5HxnoYoKurb49c_hCR6xf7zudb4HqkbWo/s320/IMG_0460.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm_RURJ0KF_GD72AhjydMkiypNK4NlMr2PfY5F5qSu8Bh7hIWyvpkJkQEp_TBlHA5Nm6Tx0JKakJQQ-C_YMwDyGt6WdKlg5VGB_9kfR8RNm_QqOmuxUt2PYLGbysXhBpB2CSW0x8j1YHc/s1600-h/IMG_0459.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: right; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm_RURJ0KF_GD72AhjydMkiypNK4NlMr2PfY5F5qSu8Bh7hIWyvpkJkQEp_TBlHA5Nm6Tx0JKakJQQ-C_YMwDyGt6WdKlg5VGB_9kfR8RNm_QqOmuxUt2PYLGbysXhBpB2CSW0x8j1YHc/s320/IMG_0459.jpg" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivhgUhHEyeMUup2u63HlzwJSbVx26aayuAbn9HcF0rdDOg-XSmO9VYqzs5-9d4ybV_QsfWeezpS0MtMqbP4MDeijDF-JTbKt_XBZFlsr_luYkLyM7EY5szf8FtWYI23heN4YHwJioljuM/s1600-h/IMG_0461.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" mt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivhgUhHEyeMUup2u63HlzwJSbVx26aayuAbn9HcF0rdDOg-XSmO9VYqzs5-9d4ybV_QsfWeezpS0MtMqbP4MDeijDF-JTbKt_XBZFlsr_luYkLyM7EY5szf8FtWYI23heN4YHwJioljuM/s320/IMG_0461.jpg" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-19289309357710685372010-01-22T20:13:00.002+02:002010-01-23T18:59:04.883+02:00A fi sau a nu fi...tu<div style="text-align: right;"> <strong>"Tind spre exteriorizare oamenii care, in general, nu au ce sa exteriorizeze. Omul substantial este, in general, inhibitiv.”(L. Blaga)</strong><br />
</div><div style="text-align: justify;"> Totdeauna mi-au fost mai la indemana cuvintele creionate pe hartia alba decat vorbele rostite tare si apasat. M-am descurcat totdeuna binisor la crosetat cu condeiul propozitii si fraze, la brodat scenarii in minte, dar nu mi-a placut sa expun ideile mele subtiri ori marete in piete publice. Asta s-a lasat adesea cu o judecata aspra. Si-a mea, si-a altora. Motive diferite, desigur.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Nu cred ca aveam mai mult de 8 ani, dar stiu sigur ca de ziua mamei preferam sa scriu mii de biletele pe care apoi, noaptea, cand ea, rapusa de oboseala de peste zi isi odihnea puterile, le lipeam pe toate obiectele pe care stiam ca a doua zi ea avea sa le mangaie cu atingerea ei. Asa stiam eu sa-mi arat pretuirea si sa-i spun "multumesc". Si n-am crezut o clipa ca asta ar putea conta mai putin. Primei iubiri din viata mea i-am urat bun venit, nu strigandu-mi fericirea pe strazi, nu luand-o de mana si urland "te iubesc" din toti rarunchii cum as fi simtit, ci prin misive atent ticluite in ore de nesomn. Prima deznadejde am maturat-o adanc intr-un colt de suflet, nu cu vorbe grele de ocara, nu cu bocet prelung si juraminte de razbunare, ci cu randuri multe, scrise cu furie, fara oprire parca si spalate de ploi sarate ale ochilor mei, in taina.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Nu stiu cine a sadit samanta asta in mine si m-a deprins cu linistea, cu ascultatul si vorbitul ...in sopta...despre mine. Nu stiu de ce am fost mereu convinsa ca fapta e mai puternica decat vorba si ca gestul facut e un semn mai adanc decat un cuvant spus, caci n-a fost mereu asa. N-am fost mereu tocmai un animal social si lesne am aflat ca oamenii n-au totdeauna timp sa incerce chei, sa deschida lacate, n-au rabdare sa separe graul de neghina si-si vad de drum. A tacea devine atunci pentru ei sinonim cu a nu avea ce spune. Ori, si mai rau, cu a nu vrea sa-ti desclestezi falcile prea trufase pentru acest joc.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Ca o masinarie veche, sufletul meu greu a prins grai si-a deprins vorbitul. Greu s-a urnit. Greu a priceput ca e totusi mai sanatos pentru minte si pentru suflet sa arunci decat sa strangi gunoiul.Si-atunci a facut-o stangaci, ca pe-o treaba ceruta, dar de care nu esti pe deplin convins. Sa ne intelegem, discutiile profesionale mi-au facut mereu gura sa turuie fara emotii, dar discutiile cu zambet fals pe gura care totdeauna duc la o scormonire in treburile personale, asta da, ma scoate din fire. Si tac al naibii de mult.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Acum cand vremea importantei privirii lumii spre mine a apus de mult si-s mai atenta la ocheadele mele spre ea, stiu ca ochii ageri stiu vedea pana departe...in suflet. Si ca batutul cu pumnul in piept si urlatul cu mana paravan la gura despre cate ai tu de oferit lumii, nu e totdeauna solutia.<br />
</div><div style="text-align: justify;"><strong> "Recunoasterea nevoii de singuratate e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici. </strong><br />
</div><strong></strong><br />
<strong>Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate." (O. Paler)</strong>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-65624395304174364042010-01-14T19:35:00.000+02:002010-01-14T19:35:55.201+02:00Joc de rol<div style="text-align: justify;">Ma vanezi. Noapte de noapte iti intinzi arcul, strunesti ascutisul sagetii si tragi. Uneori suieratul ei imi mangaie urechea si cade alaturi. Esti suparat atunci. Nu-ti place sa pierzi. Te incrunti putin, iti dregi apasat glasul si iti incordezi toti muschii...Fixezi din nou vergeaua de lemn, intinzi corda cu toata forta pe care ti-o da barbatia si tragi in nou. Nu mai ratezi. Zambesti satisfacut de reusita, iti asezi fulgerele ramase neatinse inapoi in teaca si-ti domolesti sudoarea de pe frunte. Privesti tacut spre mine. <br />
</div><div style="text-align: justify;">Cateodata dorinta te doboara, si nu rabzi sa nu vii sa-ti vezi prada, inmuiata in balta de sange. Si sufletul nu te rabda sa nu-ti oferi sarutul -parinteste-pe frunte.Ochii mei, scaldati iar de apa mortii, nu-ti pot sustine privirea trufasa. <br />
</div><div style="text-align: justify;">Alteori nu te mai obosesti si, cu lehamitea vanatorului invatat cu victoria, iti vezi de drum. Al tau. Mereu cumva paralel cu al meu.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Ne-am invatat cu vanarea asta...de vant. Si tu, si eu. Si fiecare isi stie si-si joaca cu sfantenie, rolul.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Si azi, ca si maine.<br />
</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-52691187515670162912010-01-05T18:46:00.002+02:002010-01-05T18:50:38.282+02:00Bun venit, 2010!<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR0V5oyUu8TSERrjWEnrg5_1IIRCVokuB729MPEOnnkh15hkRkXhJ9anuiQ4cgZ4pmX6u4560f_OcPejyRYSPJgtAM7VnShAnnwS0WU14IYS77SiW5WDDMj6DGecgFmNlXRRfJCA0b9HA/s1600-h/IMG_0286.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR0V5oyUu8TSERrjWEnrg5_1IIRCVokuB729MPEOnnkh15hkRkXhJ9anuiQ4cgZ4pmX6u4560f_OcPejyRYSPJgtAM7VnShAnnwS0WU14IYS77SiW5WDDMj6DGecgFmNlXRRfJCA0b9HA/s320/IMG_0286.jpg" /></a><br />
</div> De la o vreme incoace am permanent senzatia ca timpul se comprima teribil, asa ca o poza uriasa compusa din mii de pixeli inghesuti in aparatul de fotografiat. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxMqlep7dPkTgDGjQAiLHeSmgwlG98-j1fbGu_b-t3EGHYY9TEBtHSa6deAP8r1F2HcOd_kSGlmEVRVxzcB118bT8NwMJ4JmM9MS4WLfNjxWlSb3XwLkH4tbQd6J3E_sdJTYFU6G7OdAQ/s1600-h/plutind+prin+zapada.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; cssfloat: right; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxMqlep7dPkTgDGjQAiLHeSmgwlG98-j1fbGu_b-t3EGHYY9TEBtHSa6deAP8r1F2HcOd_kSGlmEVRVxzcB118bT8NwMJ4JmM9MS4WLfNjxWlSb3XwLkH4tbQd6J3E_sdJTYFU6G7OdAQ/s320/plutind+prin+zapada.jpg" /></a>Cu maini usor obosite adun de prin casa globurile asezate strategic mai ieri, ca sa-i ghideze Mosului drumul. A venit, a rontait pe furis un colt de cozonac ( framantat vartos anul asta de bratele mele), s-a imbujorat putin in obrajii batrani, jenat de indrazneala-i sau poate doar de la caldura din camin, si a zbughit-o. A lasat in urma, nu daruri invelite in foi colorate si funde rosii, ci sufletele tremurand de emotie ca a venit iarasi Craciunul si uite, si anul asta ne-a gasit sanatosi si pe toti aproape.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Acum, infasor dupa brat sirul de becutele rosii din fereastra si cu fiecare rotocol dat umarului, imi pun o dorinta pentru fragedul an. Uimita ca un copil pe care parintii au venit prea repede sa-l ia de la joaca, ma intreb si il intreb nedumerita cand a ajuns aici? Nici nu am sfarsit lista cu lucruri de facut, vise de implinit, iubire de dat din anul trecut si deja un altul s-a instalat in viata-mi! Parca ieri tapetam cu promisiuni si angajamente pe raposatul an 2009, faceam juraminte si desenam harti pentru un destin cu iz de-ndestulare, iar plamanii imi tremurau de strigatul fericirii dorite pe strazi. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnxVW9ov68J0X_aqDat2u8LeCscaR5D9z1JkvsC1_becfyk8oJE8kxl-GFcDi6Y_49ZPcea_qvrDYVPTpAeQeadfMdJ93yMKCWavkzaY5T9IFvF4jC5PCh4U4-SgX-XW1zhLD-BQwHq5o/s1600-h/IMG_0287.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnxVW9ov68J0X_aqDat2u8LeCscaR5D9z1JkvsC1_becfyk8oJE8kxl-GFcDi6Y_49ZPcea_qvrDYVPTpAeQeadfMdJ93yMKCWavkzaY5T9IFvF4jC5PCh4U4-SgX-XW1zhLD-BQwHq5o/s320/IMG_0287.jpg" /></a><br />
Azi, ma dezmeticesc dupa o saptamana lunga si plina, dar cu certitudine minunata.<br />
La inceput de vacanta stiam sigur ce vreau: liniste multa, dar si zdranganit de clopotei, rasete si vibratii ale corzii sensibile;<br />
zapada, dar si soare sa ma strapunga, frig sa mi se lipeasca narile si sa-mi curat plamanii, dar si caldurica si parfum de portocale, bunatati felurite servite din palma, dar si grija la caloriile infulecate; prieteni aproape, dar si secunde cu mine si ganduri departe; eram, desigur, foarte decisa in dorintele mele:)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbv2I-qvraxvNZNm2Rs6UcDDB60UrDeYgL0iYwWPOdJYx0gWtfRfHlKcDy5LqB-kpgBzF5xHsQ5wiojbfLN3cdNIa-CNRiExupBoBwdK0Gg9ke0FUs8nIxNRbKcovQLYuWyBypY2Z_uls/s1600-h/IMG_0316.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbv2I-qvraxvNZNm2Rs6UcDDB60UrDeYgL0iYwWPOdJYx0gWtfRfHlKcDy5LqB-kpgBzF5xHsQ5wiojbfLN3cdNIa-CNRiExupBoBwdK0Gg9ke0FUs8nIxNRbKcovQLYuWyBypY2Z_uls/s320/IMG_0316.jpg" /></a><br />
</div> Ce-a iesit, acum cand pot sa desenez cu stele norocoase linia de finis? Cand intoasa acasa raman uitata cu ochii lipiti de pozele care imi zic ca da, am fost fericita atunci? <br />
Pai, a iesi ecuatia asta: drum lung, muzica multa, oameni dragi alaturi, balaceala fierbinte printre calcare reci, pahare rasfatate cu felii de lamaie, ingerasi in zapada si bujori de fericire in obraji, un izvor al minunilor in palmele noastre si-un altul nascut in suflete, brazi garboviti de zapada, rasete, iar balaceala si dulce leneveala, pahare facute tandari parca in ciuda lui 2009 ca el se duce, iar noi ramanem sa ne implinim visele ramase corigente; frig, dar soare totusi. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSyYCdjm_aWRip87WWyvDpcLFmb1ikZlqw0CUJrBjTG1kjlPQTdomJzD2vrFNaAo5JEFw1CGjfhFLK0DJd357gBYXgHINlHwO_Y30-vt27cheXT8hR_jcHfS8WJq1dFoIf1DPpP_Mke9I/s1600-h/IMG_0318.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSyYCdjm_aWRip87WWyvDpcLFmb1ikZlqw0CUJrBjTG1kjlPQTdomJzD2vrFNaAo5JEFw1CGjfhFLK0DJd357gBYXgHINlHwO_Y30-vt27cheXT8hR_jcHfS8WJq1dFoIf1DPpP_Mke9I/s320/IMG_0318.jpg" /></a><br />
Luata pe sus de valul noptii si cu traierea frenetica a clipei mereu grabite, am uitat la predarea stafetei dintre ani de sarutul sub vascul norocos, de fundita rosie obligatorie, aducatoate de tresariri in inima, si de lista cu dorinte pentru anul cel nou. <br />
Daca o fac acum in gand si in suflet, se pune?<br />
</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-26442833665291049502009-12-27T14:40:00.001+02:002009-12-27T14:40:40.329+02:00Carla Bruni - Quelqu'un m'a dit<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><p><object height='350' width='425'><param value='http://youtube.com/v/XvyMG0z0FZY' name='movie'/><embed height='350' width='425' type='application/x-shockwave-flash' src='http://youtube.com/v/XvyMG0z0FZY'/></object></p><p>"Il vous aime, c'est secret, ne lui dites pas que je vous l'ai dit..."<br />Tu vois quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore... </p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-63359165128066821602009-12-23T18:46:00.003+02:002009-12-23T23:23:06.068+02:00Un strop de magie<strong>Cînd dulci colinde cad</strong> <br />
<strong>Simţim nevoia vie</strong><br />
<strong>De-o casă, de un brad</strong><br />
<strong>Şi de copilărie.</strong><br />
<strong><br />
</strong><br />
<strong>Afară-i iarnă grea</strong><br />
<strong>Ninsoarea e albastră</strong><br />
<strong>Iar noi ne vom juca</strong><br />
<strong>De-a toată viaţa noastră.</strong><br />
<br />
<strong>Pe geamuri mîini de sloi</strong><br />
<strong>Îşi ţes în gheaţă ia</strong><br />
<strong>Noi ne jucăm de-a noi</strong><br />
<strong>Şi de-a copilăria.</strong><br />
<br />
<strong>Ninsori pe care bat</strong><br />
<strong>Şi focul mai tresare</strong><br />
<strong>Şi am adus un brad</strong><br />
<strong>Şi i-am cerut iertare.</strong><br />
<br />
<strong></strong><br />
<strong>Copii, copii frumoşi,</strong><br />
<strong>Prefaceţi-vă bine,</strong><br />
<strong>Că-l aşteptaţi pe Moş</strong><br />
<strong>Şi credeţi că şi vine.</strong><br />
<strong></strong><strong><br />
</strong><strong>Hai, Moşule, apari</strong><br />
<strong>Să-ţi cante vechiul nume</strong><br />
<strong>Copii cu ochii mari</strong><br />
<strong>Privind în altă lume.</strong><br />
<br />
<strong> </strong><strong>Se arată timpul cînd<br />
Din epoca săracă<br />
Un om pe Moş jucînd</strong><br />
<strong>Devine ce se joacă. (A. Paunescu)</strong><br />
<br />
<div style="text-align: justify;"><strong> </strong>Anii mi-au fost mereu pantecosi, cu zile umplute pana la refuz, cu oameni si fapte ce mereu se-mbulzeau sa prinda loc in fata. Amoruri adolescentine ori zvelte, trufase si mature mi-au sagetat din cand in cand orele si viata si m-au invatat sa spun rugaciuni. <br />
</div><div style="text-align: justify;">Am nadusit totdeauna simtitor din singurul motiv ce m-a tinut mereu dreapta: de a nu ma lasa mai prejos. In (probabil superficiale) aspecte ale vietii, am exagerat in mod voit doar pentru ca regulile auto-impuse mi-o cereau. M-am vrut mereu constiincioasa, meticuloasa si exigenta doar pentru a ma aseza alaturi de cei pe care mintea ii asezase pe aurite piedestaluri. Umar la umar apoi, aveam sa descopar dedesubturi mai putin profunde si adevaruri mult mai dureroase. N-am judecat, am cautat doar alte zone unde sa-mi aflu rostul. Am fugit de chingile neputintei si m-am incapatanat sa ridic, piatra cu piatra altare de speranta si promisiuni catre mine.<br />
Timpul, mereu intreg si rotund, a ajuns azi iarasi in halta povestilor care misca inimi, a zapezii sclipind in razele de luna si-a luminii.<br />
Sunt acasa si asta-mi da ragazul acum sa ma opresc putin. Sa accept ca in mine traisc deopotriva suferinta si<br />
bucuria, furia, gelozia, invidia, dar si placerea si incantarea. Ca si eu, am gustat din tot ce-i omenesc posibil... Ca de unele m-am scuturat si primenit, cu altele am invatat sa vietuiesc. Le dau uneori drumul pe strazi, dar am mereu grija sa le bag la timp la culcare. <br />
</div><div style="text-align: justify;">Azi nu ma mai grabesc nicaieri. O vreme macar pun lacat la poarta si savurez Craciunul care, la mine, a avut mereu parfum de scortisoara, de rom si de portocale. De cozonaci si lapte cu caimac. De cafea. De lacrimi de brad si de rasete de copil. <br />
</div><div style="text-align: justify;"> Cumva, prin toate ceturile pamantului, Craciunul meu a avut mereu un strop de magie. <br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-25605155453864623092009-12-11T21:37:00.001+02:002009-12-11T21:37:54.491+02:00I Wish You Love<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><p><object height='350' width='425'><param value='http://youtube.com/v/TcLUYr2nkCc' name='movie'/><embed height='350' width='425' type='application/x-shockwave-flash' src='http://youtube.com/v/TcLUYr2nkCc'/></object></p><p>o, yes i do...</p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-2037466472898575112009-12-01T20:38:00.010+02:002010-02-28T11:56:49.143+02:00Mie imi place sa joc...acasa!<div align="right">“<em><strong>De Romania nu ma pot satura, </strong></em></div><div align="right"><em><strong>pentru ca Romania face parte din destinul meu”.</strong></em> (Octavian Paler)</div><div align="justify">Prima oara am iesit din tara in '91. Aveam 15 ani si mergeam la un schimb de experienta intr- o scoala din Elvetia. Fireste ca totul era fascinat si teribil de...colorat pentru niste ochi invatati sa vada permanent bicolor...in alb si negru. </div><div align="justify">Dar, daca atunci am vazut si savurat prima oara o cafenea si-o librarie adevarate, daca am inteles cum e sa vezi un film intr-un cinematograf civilizat si ce inseamna o biblioteca, tot atunci am simtit prima data ce inseamna sa fii respins doar pentru ca vii dintr-un spatiu complet necunoscut si nesigur. Atunci am vazut cum zambetele generoase de adolesenti se ghebosesc neputincios cand afla cine esti si de unde vii. Si-am simtit atunci gustul nedreptatii. Si al neputintei de a urla ca eu, tot eu sunt, ca bunul simt si caracterul n-au nimic de-a face cu nationalitatea. N-am putut, varsta mi-a inclestat maxilarele, iar rautatea gratuita a arcut doar spancenele.</div><div align="justify">De-atunci ma gandesc mereu daca e dreapta judecata altora despre romani, daca e justa eticheta pusa si daca e firesc sa se simta nesiguri inconjurati de necistea si ura unora dintre ai nostri. </div><div align="justify"></div><div align="justify">M-a infiorat, desigur totdeauna mentalitatea resemnata potrivit careia asta ne e soarta si n-avem cum a ne impotrivi, lehamitea celor inca proaspeti la minte si la suflet si rapiditatea cu care se pliaza raului, m-a durut avantul cu care cei destoinici isi cauta linistea prin tari mai asezate. M-au ingrijorat mereu neputinta si petele de pe constiinta unora si-am plans adesea ca exista atata lume si-asa putini oameni...Ma dezgusta, fireste aroganta posesorilor de masini scumpe ce fac cristiane pe sosele si-si arata marinimia pe la colt de stada c-o bancnota aruncata prin fereastra, copiilor cu maneci suflecate de nenoroc. </div><div align="justify">Nu-mi place promovarea excesiva a falselor modele, nici ca ne ajustam nasul si ne umflam sanii, dar ca uitam sa cioplim rautatea ce ne intuneca uneori privirea. Nu inteleg de fel umflatul inutil in pene si convingerea ca suntem inceputul si sfarsitul lumii, mijlocul universului chiar, ca inteligenta geme in noi, dar nu stim nici propriile vieti sa ni le organizam. Nu pricep de unde grija pentru capra vecinului cand a noastra zbiara de foame in grajd.</div><div align="justify">Si totusi...nimic nu se compara cu dulceata bunicii pe felia cu unt sau cu zacusca mamei. Niciun parc din lume n-a avut parfumul gradinii cu rosii pantecoase si ardei tavnosi a bunicului. Nicio vara, oricat de departe si de exotica ar fi fost, n-a avut bujorii din obrajii plajei din Vama, nici gustul de porumb perpelit in foc, nici cirese oachese la urechi.</div><div align="justify">Craciunul n-a fost nicaieri mai tandru ca acasa...bratele mele impiedicandu-le pe ale bunicii care framanta coca docila de cozonac, mirosul de brad si coaja de portocala, lemnele trosninde din camin si copiii nerabdatori pe la ferestre: <em>ne dati ori nu ne dati?</em> </div><div align="justify">Tihna am simtit-o doar intinsa pe iarba din curtea casei, cu mainile sub cap si cu ochii atintiti spre cer, iar cu Dumnezeu aici am avut prima confruntare.</div><div align="justify">Pentru ca patul si somnul meu sa fie (aparent) mai moi si incarcate de vise pufoase, gandurile m-au sfredelit cateodata cu intrebari de tipul...<em>de ce sa nu incerc dincolo</em>? <em>pentru ce-as mai incerca -iar si iar- aici?</em>, dar dimineata inima imi arata din nou calea si stia sa-mi spuna ca pentru a atinge cerul, am nevoie de radacini. Si ele imi sunt aici. </div><div align="justify"></div><div align="justify"></div><div align="justify">M-a incantat sa vad azi ca Protv-ul a putut promova, chiar daca si numai pentru o zi, si alt fel de romani. Adevarati. Modele. Ioan Holender, Silviu Purcarete, Margit Serban, Sanda Weigl, Radu Teodorescu,Razvan Olosu...romani care au crezut atunci cand altii cantau deja prohoade si plecau genunchii. </div><div align="justify">Pentru unii ca ei am invatat sa-mi port nationalitatea cu mandrie si sa nu mai rosesc in locul altora. Sa privesc patrunzator in ochii suspiciosi de strain si sa arat de ce sunt eu in stare. </div><div align="justify">Restul e tacere!</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-12172911179010670412009-11-10T20:08:00.002+02:002009-11-11T18:51:13.360+02:00GHEORGHE DINICA - Si daca<div xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"><p><embed src="'http://youtube.com/v/PjpwfIBfMkM'/" width="'425'" height="'350'" type="'application/x-shockwave-flash'"></embed></p><p>restul e tacere....</p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-48281689244315205422009-11-10T20:01:00.001+02:002009-11-10T20:01:57.798+02:00Gheorghe Dinica - Vagabondul vietii mele<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><p><object height='350' width='425'><param value='http://youtube.com/v/_M5gNvWFwlk' name='movie'/><embed height='350' width='425' type='application/x-shockwave-flash' src='http://youtube.com/v/_M5gNvWFwlk'/></object></p><p>Pentru ce tot zbuciumul vietii asteia, cand altele sunt frumusetile ei? Pentru ce toate ravnele subtiri, cand alta ar trebui sa ne fie hrana ? Pentru ce rautatile, neputintele si urile, cand iubirea ar trebui sa ne fie unicul sens in viata?<br />Asta vreau sa-mi fie singura consistenta, astia oamenii de mangaiat suflete. Restul...e praf in vant!<br />Drum bun, maestre!<br /><br /></p></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-43964644815544883382009-11-07T15:20:00.006+02:002009-11-07T16:00:41.674+02:00Vorbeste cu ea<div align="justify">Care sunt limitele ratiunii? Ale rabdarii? Ale dragostei? Cine stabileste ce inseamna moral, etic, de-ajuns?<br />Unde se termina asteptarea infierbantata a sufletului si cand incepe cea ingrijorata? Cat ne da mana sa asteptam fara sa dorim macar o urma de confirmare? O zi? Un an? Toata viata? Cata vreme trebuie sa crosetam povesti frumoase pana se intampla cele adevarate? Cat trebuie sa treaca pentru ca atunci cand vine momentul visat sa fii deja gata stors de la atata asteptare? Cand obosim? Cand ne pierdem grija? Cand nu ne mai doare nici macar ca idee? Dupa cat timp ni se tabaceste sufletul? Dupa cate tristeti dispare interesul? Si daca nu dispare, dupa cat timp se umple durerea…cu nimicuri? Dar regretul? Cand ai constiinta caderii? A esecului? </div><div align="justify"><br />Intrebari ca astea zac cu miile in mintea si alcatuirea asta stranie a mea si doar atunci cand ma impiedic de praguri neprietenoase imi ingadui ragazul sa le ascult si sa le caut raspunsuri.<br />Si, mai exista popasuri pe care le fac voit, pentru ca-mi sunt pansament si leacuri in zbaterile care uneori îmi scamoseaza viata. Se-ntâmpla adesea sa las la intratea in mine toate mastile frumos colorate, toate hainele atent alese si sa traversez noaptea cu ochii larg deschişi spre lumea inspaimantator de frumoasa a cartilor si-a filmelor. Sunt de-o lacomie remarcabila, le devorez fara mila. Filmele sunt un viciu senzual, ramas de pe vremea casetelor video, cand infulecam pofticios zeci, unele bune pentru moment, altele de luat alaturi pentru viata.<br />Ca si cu cartile, filmele mele nu sunt alese dupa cronicile revistelor de specialitate, ci mai degraba dupa forul meu interior. Dupa cum am stiut sa zambesc la un moment dat sau cum am invatat sa ingenunchez, dupa nevoi acute al sufletului sau trebuintele mintii mele, dar stiu ca exista unele pe care le-as căra si-n mormânt cu mine si le-as vedea de mii de ori, asa ca sa mor si sa revin la viata de plăcere după aceea.<br />Azi mi-am permis reintalnirea cu Almoldovar. <a href="http://www.clubcultura.com/clubcine/clubcineastas/almodovar/eng/homeeng.htm">Pedro Almoldovar</a>. Il iubesc pur si simplu pentru arhitectura mintii lui! De fapt, cred ca ma atrag mai tare filmele europene decat cele americane, desi recunosc si-ntre cele din urma destule foarte bune. Mi-a fost tare bun la inima <em><strong>Vorbeste cu ea (Hable con ella</strong></em>), pentru ca nu e o poveste, e o radiografie a sufletelor, nu sunt personaje care joaca, sunt oameni cu frici si indrazneli, cu singuratati care dor ingrozitor, cu iubiri avute sau inventate. Un film care nu e nou, dar e teribil de bun, care trebuie vazut, nu pentru nenumăratele premii obţinute, ci pentru forţa lui de a pansa suflete care inca mai cred din toţi rărunchii. Un indemn. O staruita, ca sa nu fie apoi prea tarziu. Un film după care ramai cu gura căscata prosteşte si începi sa înnozi si sa deznozi la întrebări… Si sa-ti spui, aşa ca personajul din film, …"Bine, bine, stiu ca e nevinovat... Da', nevinovat de ce?". E oare posibil sa fii nevinovat de iubire? Un film despre miracole pe care mintea si logica nu le pot dezlega, despre dragoste dincolo de <strong><em>ai</em>ci </strong>si <em><strong>acum</strong></em>, despre viata din moarte, despre destin si despre asumare. </div><div align="justify">E un film ce nu merita povestit, ci trăit halucinant, cu fiecare secunda. </div><div align="justify"></div><div align="justify">Marturia aici: <a href="http://www.youtube.com/watch?v=-iTkuBdiDnM&feature=related">http://www.youtube.com/watch?v=-iTkuBdiDnM&feature=related</a></div><div align="justify"><br />Sunt multe filme care mi-au oferit nemuriri sub chipuri diverse, dar sunt câteva in care as putea sa mă prefac, după moarte, după viata, după dragoste… </div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-82593078236785312722009-11-04T11:44:00.002+02:002009-11-04T11:51:38.472+02:00Leac pentru suflet exista?<div align="justify">Habar n-am cum functioneaza medicina asta, moderna ori traditionala, si cine face statistici si liste cu medicamente si boli.<br />Stiu doar sa alerg la sertarul cu buline tamaduitoare daca vreo durere surda imi sfredeleste tamplele ori imi sfaraie nervii din masele. Pot sa-mi las bataile inimii masurate de aparate tot mai mici, dar teribil de istete cand gheare dusmanoase mi se infig in gat, iar banala respiratie devine o povara. Am invatat ca ceaiul putin rasfatat cu lamaie si miere o sa tavaleasca prin praf raceala si-o sa dea cu ea de pereti. Că picioarele ori mainile rupte se aseaza frumos la locul lor cu putina durere si mult ghips sidefos pe care toata lumea simte ca trebuie sa-si lase amprenata colorata, asa ca sa tii minte perioada cumva rigida a existentei tale.<br />Bunica imi stivuieste an de an in camară plante aromate de tot felul nascute sa lecuiasca orice suferinta. Le ordoneaza in saculeti de panza si le deseneaza etichete care sa-mi faca cu ochiul cand vreo sclifoseala a vietii imi da tarcoale.<br />Dar nu pricep de ce nimeni pana acum nu s-a gandit sa treaca dorul pe lista unor boli. De ce se cauta remedii fel si fel pentru orice chin, dar nu si pentru zbaterile inimii. De ce pansamente doar pentru trup, nu si pentru suflet?<br />Si nu inteleg de ce primesc concediu cand imi frige fruntea ori ma zgaltai de frig, cand nu pot manca ori am insomnii, cand vreo masea nabadaioasa imi umfla si desfigureaza chipul, dar nu pot opri activitati insemnate ori marunte pe motiv de dor sincer, curat.<br />De ce pot lipsi de la serviciu, pot sa fac bai fierbinti si sa ma tolanesc in pat cand trupul mi-e in suferinta, dar trebuie sa ma conduc spre ale mele, sa alerg in colo si-n coace mereu cu zambet pe buze, sa tin discursuri si sa gesticulez ferm, cand dorul imi nauceste mintile, si sufletul?<br />De ce n-am voie sa mananc inghetata daca am milioane de ace in gat, de ce accept pesmetii ca unica hrana cand inauntrului nu-i arde de nimic, dar trebuie sa inghit departari cu lacrimi in coltul ochilor si nu pot sa ma ascund in fundul pamantului cand nu mi-e a vorbi ori a zambi?<br />Cand iti izbeşti tâmpla de slăvile nefericirii trufaşe, ar trebui sa nu ai voie sa conduci, sa te prezinti la examene ori sa operezi, sa tii pledoarii sau sa umbli cu substante toxice, asa ca atunci cand trupul ti-e anesteziat de-un medicament util, dar aspru... De ce sa fii scuzat pentru sfarseala trupeasca, pentru paloarea din obraji si moleseala miscarilor, dar nu si pe motiv de foame sufleteasca? De dor.<br />De ce medicii sunt oricand gata sa-ti insire sfaturi despre ce e bine sa faci pentru sanatatea trupeasca, sa-ti ofere tratamente vindecatoare, dar niciunul nu-si munceste ascutisul mintii sa gaseasca antidotul pentru suflet? De ce nu inventam paturi groase de învelit sufletul înfrigurat si hapuri care sa ne invete sa uitam neputinţa?<br />Vreau ceaiuri oricât de amare care sa ştie sa ostoiască aleanul. Si dorul. Şi râvnirea.<br />Da, cineva ar trebui sa treacă dorul pe lista unor boli! </div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-6430415753567097632009-10-20T19:22:00.003+03:002009-10-20T22:33:59.919+03:00Tarziu de toamna<div align="justify"><br /> Era destul de rece afara, ploua marunt si cerul parea sa–si doreasca prabusirea definitiva. Umezeala nesuferita rodea pofticios din oase, dar asta n-o impiedica sa se legene in scaunul mai batran decat ea, cu capul rezemat de spatarul sculptat si picioarele invelite in patura groasa. Zambea straniu departarilor si asta facea sa i se adanceasca mai mult ridurile fruntii, atent sculptate in ani. Privea aiurea si asculta muzica picaturilor cazute pe treptele reci de ciment care redesenau totul sub privirile ei. Avute si neavute, iubiri si neiubiri se-nfasurasera strasnic de sufletul ei si-acum faceau gheaţa sa suiere incet. Sa se sparga.<br /> Maini uriase pareau ca-i deschid, fara voia ei, sertarele inauntrului si scot la lumina ani pe care cu greu ii facuse sa nu mai doara. Si sa nu se mai revolte atat in tample.<br />Revedea zilele rosii in obraji de emotie si minunile ce nasteau lumi cu fiecare secunda. Mersul brat la brat al sufletelor vesnic flamande. Doua inimi devenite una.Si-apoi haul...<br /><br />...Vreme lunga si posaca n-a mai vrut sa stie, apoi nimic si n-a putut iesi din paralizia aceea, desi zambea prosteste si toti ar fi jurat ca-i cea mai fericita si impacata fiinta din cate exista. Cu ochii rotunzi si umezi, cauta raspunsuri nu in ceilalti, ci in ea.Cu palmele mari isi acoperea de de zi urechile in care rasunau mereu si mereu aceleasi vorbe carora inca nu le gasise intelesul. Nu le pricepea oranduiala.<br />Nu-si mai amintea cum reusise sa ajunga la capat, unde gasise forta de a privi mereu inainte, dar noptile cand adormea abia spre dimineata, cu perna facuta ghem, spalata in lacrimi, ii erau vii in minte.<br />Vreme afurisita, cand manca pe apucate si colinda strazile fara tinta. Zile absurde in care se certa zilnic ca n-a facut mai mult si se ascundea in nimicuri frumos colorate. Cauta maruntisuri sa-si umple orele si secundele libere, muncea pe rupte pentru banutii si libertatea ei, orice doar sa nu se mai gandesca, sa nu mai simta dorul...Si nenorocul. Sfarsea lamentabil de fiecare data, sus, cocoţată, nu pe braţul si sufletul dorit, ci pe pervazul ferestrei, cu piciorele încrucişate si genunchii la piept, urmarind forfota de sambata seara de dincolo de gard...sau masinile care urcau si coborau podul de vizavi...cu gandul aiurea. Cate discutii s-au purtat atunci, cate razboaie s-au dus cu “Vecinul de sus”, cate intrebari au stiut sa se nasca!...Cu ochii siroind in lacrimi, cu mainile inclestate in carnea piciorului, si-a jurat atunci ca nimeni vreodata s-o mai faca sa mai simta atata fericire si atata tristete deopotriva, a jurat sa nu mai lase pe nimeni sa-i poarte de grija, nimeni sa-i cunoasca avantarile si caderile, sa-si amputeze bucata de suflet ce te lasa sa fii cel mai iubit, dar si cel mai singur dintre pamanteni. A jurat atunci sa aiba o iubire asezata, linistita, fara fiori in stomac, dar si fara goluri in suflet...fara urcusuri si cobarasuri...o iubire linistita, ca o mare calma. Sa pună lanţuri inimii, sa împiedice dezastrele ei.<br />A invatat sa mestesugeasca tot felul de lucruri usor plicticoase si neinteresante, cu incapatanarea cu care strabati o carte plicticoasa ca sa nu o lasi la jumatate sau te uiti blegos la un film idiot numai pentru ca vrei sa vezi cum se termina, desi pana si sfarsitul e al dracului de previzibil si nici macar drumul pana acolo nu e prea interesant ...Cu resemnarea cu care faci zi de zi ceva care nu-ti spune mai nimic, cu teama secreta ca daca te apuci de altceva, ajungi in acelasi loc peste un an sau doi, la aceeasi plictiseala, in mijlocul altor oameni, care seamănă teribil de tare cu aia dinainte …<br />Si-a ridicat treptat cetati de-asediu in juru-i. Nu pentru trup, ci pentru suflet. A evadat aiurea pe strazi cu bratele deschise. Cu aripile-n vant. A trudit necontenit sa ucida toata rea-vointa si sa rada in nas dispretului. Schiopatand, a facut rugaciuni sa ierte pacatul, stiind ca-i intaia pacatoasa: ea, cea mai rationala femeie a lumii, a cedat in fata teribilei ispite, in fata gandului sinucigas...“ ca se poate”.<br /> A decis intr-o zi sa ridice ziduri, sa puna gratii la ferestre. Si sa-si odihnesca zborul. A invatat sa-si puna pe chip o alta rasuflare si, in liniste, sa-si nasca sufletul, din nou...<br /><br /> Era tarziu de-acum. Incepuse sa se inaspreasca vantul si frigul sa intepe. Ploaia parca se mai domolise, lasand in urma doar mirosul de pamant reavan si-un aer teribil de patrunzator. Legata fedeles cu propriile chingi, femeia parea sa nu mai respire, dar nici nu-i mai trebuia. Cu ochii inchisi, renastea imagini-portret ale vietii ei. Iuţeli si caderi, avutii si renuntari, sclipiri de vis si lacrimi siroi…<br />Cu forte usor domolite, impinse cu calcaiele in podeaua de lemn si se lasa leganata ultima data. Doua degete subtiri aranjara suvita alba de pe frunte, iar ecoul veni din ea ca de pe alta lume: „<em>N-am invatat, nici azi, sa judec cu ochii mintii mele ascutite problemele inimii mele. E tarziu</em>.”</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-38276818877256717502009-10-09T13:49:00.001+03:002009-10-09T13:49:02.489+03:00Taxi - Cineva inaintea ta<br /> <object height='402' width='448'><param value='http://embed.trilulilu.ro/video/Idameliana/72b2cae9bd3bd3/0xe9eff4.swf' name='movie'/><param value='true' name='allowFullScreen'/><param value='always' name='allowscriptaccess'/><embed height='402' width='448' allowfullscreen='true' allowscriptaccess='always' type='application/x-shockwave-flash' src='http://embed.trilulilu.ro/video/Idameliana/72b2cae9bd3bd3/0xe9eff4.swf'/></object><br/><strong>Taxi - Cineva inaintea ta, 2002</strong><br/><a title='Muzica' href='http://www.trilulilu.ro/video/Muzica'>Vezi mai multe video din Muzica</a> <br /> Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-44385690893011492842009-10-07T20:20:00.005+03:002009-10-09T11:07:57.600+03:00...multumesc si pentru deznadejde...<div align="right"><strong>"Ce e rau in incercarea de a scoate un pic de praf din astre?"(O.Paler) </strong></div><div align="justify"></div><div align="justify">00.01... noapte rosiatica de octombrie... </div><div align="justify">E naucitor de tarziu pentru cineva care masoara secundele de somn si de nesomn cu incretiri de frunte. E inca devreme pentru suflat in lumanari si trimis dorinte pe fereastra, spre zari doar de ele stiute... </div><div align="justify">Vinul rosu danseaza tangouri in paharele zvelte si-mi garanteaza vise rotunde, intregi, neciobite...Departe de casa, dar aproape de mine, pot face analize riguroase, muncite si promisiuni sfinte. Cu mainile impreunate sub cap, fagaduiesc sa-mi rostogolesc de-acum viata mai atent, mai cercetator, mai pregatita de strapuns neadevaruri frumos ambalate. Sa nu mai fac insemnari pentru mai tarziu pe propriul destin...<em>mai tarziu</em> care sa nu mai stie drumul spre mine niciodata. Sa randuiesc mai atent himerele si, cu maini sigure, sa le descos de vitregii. Sa invat constiincios sa iubesc mai mult aproapele si mai putin departele. Promit ca nadejdile mele sa fie dezgolite doar in ochii celor dupa chipul si asemanarea mea. Dupa putinta si neputinta mea. Dupa sufletul si iubirea mea.</div><div align="justify">...Dimineata sosita prea devreme, calda si insorită pe la colturi, aduce cu ea indarjirea mea de a ma bucura si de acest rasarit...ca de fiecare.</div><div align="justify">Nazdravanii mei de la scoala, asa cum doar copiii pot, stiu sa comploteze frumos, sa nasca emotii ascunse dupa baloane colorate si torturi savuroase de fructe.</div><div align="justify">...florile imbujorate vin de ici, de colo, dar nu de peste tot... inocenta mea crede inca in sinceritatea tuturor imbratisarilor, desi mintea stie sa aleaga bobul de neghina...buzele mele saruta zarile, iar glasul striga in soapta rugaciuni...</div><div align="justify">Durdulie zi aniversara, doldora de senzatii amestecate si vise de-mplinit!</div><div align="justify">Plec capul inaintea sufletelor ce-au vibrat azi cu mine si-mi spun ca doar cine a vrut si-a stiut a facut asta. Si a fost, cumva, alaturi.</div><div align="justify"><em>“Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru deznadejde”</em> – Nina Cassian</div><div align="justify"></div><div align="justify"></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-45064694389939102562009-09-23T18:16:00.003+03:002009-09-23T20:37:16.473+03:00Despre rau...numai de bine<div align="justify">Sunt bine. </div><div align="justify">Ma fonfai pe nas usor fandosit, in acord cu toamna asta cumva ciufulita si nehotarata, trag de mine in fiece zi sa pot mai mult si mai bine, trag de ploape dimineata cand de fapt e inca noapte si-ar trebui sa ma rasfat in asternuturile calde, usui toate gandurile ce duc spre zari straine, potrivnice si afurisite, miorlai mereu ca trece totul prea repede, ca uite nici nu s-a pierdut bine vara prin lume, ca vremuri galbui cu amigdale zburlite si sambete mofluze si plouate imi ciocane in viata, biciui pe spate visele sa alerge mai iute spre nici eu nu mai stiu ce si inramez doruri sa-mi tina de urat peste iarna.</div><div align="justify">Sunt bine. </div><div align="justify">Naucesc asistenta cu tacerea si rabdarea mea, ma astern de buna voie pe liste la dezintoxicare si astept secunda cand orice urma de drog-iubire de unica folosinta- va fi desprins din mine. Stiu, fireste, ca intoxicatiile sentimentale nu mor usor, ca se lasa cu orbecaieli prin ceturi groase si dinti inclestati, dar nu contenesc sa-mi spun ca de luni ma las de viciul asta.</div><div align="justify">Sunt bine.</div><div align="justify">N-am timp nici sa vorbesc cu mine, nici sa ma las mangaiata de iubirea bunicii, iar de privit in oglinda ma feresc. Ma risipesc continuu sub imperiul prezentului, al urgentei, al grabnicului. Totul fac indata si sunt gata sa ma multiplic in mii de trupuri ca sa savarsesc certitudini. Construiesc, zugravesc, cioplesc. In mine. </div><div align="justify">Sunt bine. </div><div align="justify">Ridic zilnic sangele la temperturi aproape letale, inghit hapuri sperand la tamaduiri spectaculoase ale sufletului si stiu sa sfartec pana la os, fara mila ori urma de regret, orice nazuinta. Sterg sudoarea asezata in straturi pe frunte si-mi vad mereu de drum. Cu zambetul pe buze si inima facuta tandari de drum.</div><div align="justify">Sunt bine. </div><div align="justify">Mai ciocane uneori sufletul in acoperis si se tanguie de moarte, ma bate la cap sa-l ridic, sa-l oblojesc macar cu vorbe inventate, dar sunt prea grabita sa-l uit acolo adanc, si-atunci ii strig de sus, ca de pe alta lume...<em>sunt bine, vezi-ti de drum</em>!</div><div align="justify"></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-8779762141857776592009-09-14T18:30:00.008+03:002009-09-15T13:42:36.704+03:00La schimb<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8ZeH8yHmlw3LO9B0kDYkGpGhsaUXskWrXOKiqvtnUm-UgK3Z9rg0N66g9c4g-I0gbBz_SZQMoz004_B_FDmprfVAFKdmrugWNe_SwF-0Oz9sgQbpICOc3JlvoaWo_dbD41IUISJCRzko/s1600-h/IMG_0226.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5381351809948860850" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8ZeH8yHmlw3LO9B0kDYkGpGhsaUXskWrXOKiqvtnUm-UgK3Z9rg0N66g9c4g-I0gbBz_SZQMoz004_B_FDmprfVAFKdmrugWNe_SwF-0Oz9sgQbpICOc3JlvoaWo_dbD41IUISJCRzko/s320/IMG_0226.jpg" border="0" /></a><br /><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiip7Pq5InNz34ESNZcUNkTS72MRAonGCtuiv0V5u2MW4KzYBvZzDgpt6kLqDW0jIkrRDrq3FbylQA-IYHjElDdRE4qMHCDkOaI1N1FKYuX_xrpm5XBKdD58Dd-kV8ZbOTq9gKovDv8-o/s1600-h/IMG_0229.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5381351598573336226" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiip7Pq5InNz34ESNZcUNkTS72MRAonGCtuiv0V5u2MW4KzYBvZzDgpt6kLqDW0jIkrRDrq3FbylQA-IYHjElDdRE4qMHCDkOaI1N1FKYuX_xrpm5XBKdD58Dd-kV8ZbOTq9gKovDv8-o/s320/IMG_0229.jpg" border="0" /></a><br /><br /><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcOUDxVNlIvfjhKfl4lZbIA32V1LybRnb7T61yizA4MNbAaXVKApdNi2hU_NhpIqmn0upMLaKZ0GAvd572pO6oRD_NIu7govN52Q3IPEsJ5ZsAyawGs7SYA-ebILJzyXsjm6kDoxGrbhg/s1600-h/IMG_0230.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5381351366323973442" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcOUDxVNlIvfjhKfl4lZbIA32V1LybRnb7T61yizA4MNbAaXVKApdNi2hU_NhpIqmn0upMLaKZ0GAvd572pO6oRD_NIu7govN52Q3IPEsJ5ZsAyawGs7SYA-ebILJzyXsjm6kDoxGrbhg/s320/IMG_0230.jpg" border="0" /></a><br /></div><div align="justify">Toamna se da toata, dar cere atat de multe in schimb...vrea aduceri-aminte rumene de peste vara si popasuri tihnite sub stesine de brad. Isi face cununi din semne de-ntrebare si-i place gustul usor amarui. Nu stie zambi decat in colt de gura, cumva ascuns si vinovat. Se-arata blanda si-ndrazneata, dar e taioasa pana in galbenul oricarei frunze. </div><div align="justify">Are ea un fel de a-ti struni sufletul si-al face sa tresalte pe acorduri grave...Nu cred sa fie alt anotimp care sa stranga la rever atatea ahuri si nostalgii...</div><div align="justify"></div><div align="justify"></div><div align="justify"></div><div align="justify">Azi a avut miros de tuberoze, de crizanteme si de suflet de copil...a sunat a clopotel si stiut sa surada. A strecurat sub presul de la intrarea-n suflet, bucurie, dar stiu ca vrea mereu ceva la schimb... </div><div align="justify"><br /></div><div align="justify">Azi, ca si ieri, mi-a fost dor...</div><div align="justify"></div></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-13161817324883410182009-09-09T20:48:00.005+03:002009-09-09T22:18:38.950+03:00Parfum de toamna<div align="justify">Dimineata, cand noaptea inca se tolanea puturos in culcusu-i, am incercat sa ghicesc planurile inaltului. Cu ochii aruncati deasupra pe furis, mi-am strans aproape de corp rochita mult prea subtire pentru orele fragede, am infasurat esarfa purpurie in jurul gatului si-am ghemuit degetele la adapostul sandalelor. Ridicata in varful picioarelor, am dat la o parte cu mana, atent si delicat, picaturile de ploaie si i-am soptit la ureche ca e inca devreme. Ca inca vreau raze impretite in par, ca zilele n-au intrat de tot la apa si inca plamadesc vise masurate in stele. </div><div align="justify">Sa aiba rabdare. Sa ma vindec si sa astern iar in camari amintiri de peste vara, de peste timp. Sa-mi dea ragazul sa mai bat o data la usa fericirii. Poate acum a ajuns si ea din peregrinarile-i nesfarsite si stie sa se daruiasca. </div><div align="justify">I-am propus sa-i dau preaplinul meu pe preagolul ei, s-o luam incet, sa risipim culorile sterse, sa netezim cararile luminate doar de intunericul din mine. Sa ma-nvete sa refac stopii astia reci in fluturi albi...in aer si-n stomac...</div><div align="justify">I-am vazut zambetul si i-am simtit mana puternica cum ma asterne cu picioarele intregi pe pamant. I-am adulmecat imbratisarea aspra si-am auzit-o suierand...<em>si totusi vine toamna...si tu o simti si o ingani...</em></div><div align="justify"></div><div align="justify">Azi, cerul a apasat ingrozitor. Am incercat sa ma dau la schimb pe-o zi de vara, dar n-a mers. Ceasornicul ce ne masoara destramarea n-a vrut sa stea in loc. Nicio secunda.</div><div align="justify"></div><div align="justify"></div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8307972740970306871.post-69997699183075289812009-08-27T09:24:00.005+03:002010-02-28T11:56:23.718+02:00Pe soselele patriei...<div align="justify">Cine spunea ca un drum Campina-Bucuresti nu se poate face in ...4 ore?! Va spun eu, se poate...daca da Dumnezeu cel sfant sau mai degraba nabadaiosul Scaraoschi sa explodeze o batrana Dacie pe DN1...se poate.<br />
Ce nu se poate e degajarea rapida a soselei, pentru ca platforma, ei vedeti voi, platforma e una si mandra-n toate cele si e departe, plecata vezi doamne la alte interventii... nu se poate strecurarea ambulantelor prin sarpele sanatos de masini incolacit stasnic de gatul soselei, nici masurarea, catarirea, evaluarea, examinarea sau ce doamne iarta-ma mai face politia ( de fapt 1-2 politisti plictisiti si deprinsi deja cu sfartecarile pe asfaltul patriei)...ei, da...asta nu se poate!<br />
Se poate in schimb devierea circulatiei pe..."trasee ocolitoare", adica pe limba noastra pe la naiba-n praznic...fara prea multe discutii si explicatii. Ei, si daca rutele astea ocolitoare cum sunt ele ar fi macar onorabile, ar fi ceva, ai sopti ceva ascutit printre dintii inclesteti de "fericire" si-ai porni la drum...dar nu...caci vedeti, voi, unde ar mai fi frumusetea calatoriilor prin Romania?! Nu s-ar sfarsi povestile noastre inca de la inceput? Si, serios acum, n-ar fi pacat de Dumnezeu sa ajungi la ore rezonabile acasa? Sigur c-ar fi!<br />
Si-atunci, te-asezi ca un om civilizat ce te afli la coada frumos formata si...astepti ca o minune sa se intample...ca un politist (un altul, dar de unde nevoile mele vreau eu atatia?!) sa apara asa ca un Fat-Frumos din neant, pe-un cal alb sau macar intr-o masina ponosita, si, cu puterile-i magice pe care le poseda, sa le domoleasca elanul colegilor de trafic ce-si fac loc dand din coate, ma rog din caii-putere ai masinii si se strecoara pe stanga sau dreapta, doar in linia dreapt formata nu, un politist care sa dirijege maiestos si cu gratie cum numai el stie s-o faca, amarata de intersectie gatuita gata...dar nu...<br />
...realitatea e totdeauna alta, asa ca n-ai decat sa inchizi bine usile si geamurile, sa pui la treaba aerul din dotare ca sa mai ostoiesti soarele ce musca prin parbriz si sa te lasi dusa acasa, domol, de sarpele urias...asa lenes cum stie. Inchizi radioul care vuieste de explicatii binevoitoare, suni un prieten si-l ametesti cu veselia ta, si lasi muzica cd-urilor tale sa-ti relaxeze muschii, sa-ti netezeasca pliurile de pe frunte...<br />
Ei, da ati vazut ca se pot parcurge 90 de km in 4 ore? Altadata, sa nu mai fiti asa de neincrezatori! Pe curand!</div>Danahttp://www.blogger.com/profile/09550517230174191536noreply@blogger.com3