luni, 3 decembrie 2007

Punctul acela e zmeul...

Azi sunt şi eu mai însorită, e o zi de toamnă (deşi dacă mă uit în calendar s-ar zice că e de-a dreptul iarnă…) în care îţi vine să te agăţi de ultimele clipe de vară ca de coada unui zmeu…senzaţia aia că dacă te ţii bine o să poţi ajunge în ţara de dincolo de nori, ştii cum e când decolezi de pe câte un aeroport ceţos, sau unul unde plouă tot timpul, Amsterdam, de exemplu, şi după câteva minute treci de plafonul de nori, şi se face soare şi dungile oblice de ploaie de pe geamuri se usucă, şi ai senzaţia că eşti n adâncul cerului, acolo unde nu plouă niciodată, aşa cum în adâncul mării nu e furtună niciodată. Da' trebuie să fie un zmeu destul de mare, sau să fii ca în poveşti, să nu te doară mâinile şi să nu cântăreşti mai mult decât un fulg de zăpadă ...
Azi mi-e soare şi bine, deşi sunt din nou în cutiuţa mea gri, şi am multe de făcut. Am ajuns iar târziu,ca ieri şi mereu… şi mintea mi-e plecată un pic la hoinareală, dar pe dinafară arăt ca de obicei, serioasă şi sobră, veşnic preocupată de ceva important. O să-mi fac un ceai verde, şi o să-l sorb încet, concentrându-mă la zbârnâitul pe care-l face coada zmeului, poate o să mă gândesc un pic la tine, nevăzut şi totuşi ştiut, o să-ţi potrivesc vreun chip sau vreun miros, şi după aia o să le schimb, ca într-un carnaval veneţian în care te joci cu măştile alea perfecte pe dinafară, netede şi lucioase şi colorate, sau o să mă gândesc la Veneţia, pe unde visez să colind într-o zi, sau la şopârla din cioburi de porţelan din parcul Guell din Barcelona, unde n-am ajuns nici anul ăsta, şi, uite, poate c-am să trec fără să mă simţi prin spatele urechii tale stângi, unde se ascund gândurile pe care nu le ştie nimeni, nici măcar tu, şi unde încă miroase un pic a somn şi a noapte, şi unde prefixul încă nu s-a schimbat, ştii e ciudat, prefixul nu ţi se schimbă înăuntru decât când vrei tu, nu când spune calendarul ... O să stau acolo până când o să termin ceaiul, după care o sa cobor din nou în lumea de jos şi o să-mi văd de treburi…
Gata, plec, se înteţeşte vântul şi trebuie să am grijă de zmeu ...
…da,asta e o bucată dintr-o poveste pe care poate o să vi-o spun cândva,când o să fiţi pregătiţi să mă ascultaţi…