Gratii la ferestre...

Azi m-am decis : imi ridic cetate de-asediu in juru-mi. Nu pentru trup, ci pentru suflet. Am evadat aiurea pe strazi cu bratele deschise. Cu aripile-n vant. Am zambit necontenit si-am ridicat cazutii de jos. Am ucis toata rea-vointa si-am ras dispretului luandu-mi lumea-n cap. Schiopatand, am facut rugaciuni sa iert pacatul, stiind ca-s intaiul pacatos!...
Dar m-am decis : catusele vremii le-nchid ! Ridic ziduri. Pun gratii la ferestre. Si-mi odihnesc zborul. Imi pun pe chip o alta rasuflare.
Ssss, liniste, azi sufletul meu se naste, din nou. Pe sine...