"Ce e rau in incercarea de a scoate un pic de praf din astre?"(O.Paler)
00.01... noapte rosiatica de octombrie...
E naucitor de tarziu pentru cineva care masoara secundele de somn si de nesomn cu incretiri de frunte. E inca devreme pentru suflat in lumanari si trimis dorinte pe fereastra, spre zari doar de ele stiute...
Vinul rosu danseaza tangouri in paharele zvelte si-mi garanteaza vise rotunde, intregi, neciobite...Departe de casa, dar aproape de mine, pot face analize riguroase, muncite si promisiuni sfinte. Cu mainile impreunate sub cap, fagaduiesc sa-mi rostogolesc de-acum viata mai atent, mai cercetator, mai pregatita de strapuns neadevaruri frumos ambalate. Sa nu mai fac insemnari pentru mai tarziu pe propriul destin...mai tarziu care sa nu mai stie drumul spre mine niciodata. Sa randuiesc mai atent himerele si, cu maini sigure, sa le descos de vitregii. Sa invat constiincios sa iubesc mai mult aproapele si mai putin departele. Promit ca nadejdile mele sa fie dezgolite doar in ochii celor dupa chipul si asemanarea mea. Dupa putinta si neputinta mea. Dupa sufletul si iubirea mea.
...Dimineata sosita prea devreme, calda si insorită pe la colturi, aduce cu ea indarjirea mea de a ma bucura si de acest rasarit...ca de fiecare.
Nazdravanii mei de la scoala, asa cum doar copiii pot, stiu sa comploteze frumos, sa nasca emotii ascunse dupa baloane colorate si torturi savuroase de fructe.
...florile imbujorate vin de ici, de colo, dar nu de peste tot... inocenta mea crede inca in sinceritatea tuturor imbratisarilor, desi mintea stie sa aleaga bobul de neghina...buzele mele saruta zarile, iar glasul striga in soapta rugaciuni...
Durdulie zi aniversara, doldora de senzatii amestecate si vise de-mplinit!
Plec capul inaintea sufletelor ce-au vibrat azi cu mine si-mi spun ca doar cine a vrut si-a stiut a facut asta. Si a fost, cumva, alaturi.
“Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru deznadejde” – Nina Cassian
