La vremea inchiderii...

"Asa fusese intreaga mea viata, asa fusese si stropul meu de fericire si de dragoste, intocmai ca gura aceasta impietrita: un pic de rosu pictat pe chipul unui mort."( H. Hesse-Lupul de stepa)

Vreme dulce-acrisoara de primavara. Soarele ghidus imi trage de ploape la nasterea fiecarei dimineti. Are chef de ciripit povesti si crede ca mai sunt copil sa-l ascult. Nu. Cu sufletul tabacit de zile, aleg alte realitati. Unele imi sunt zaharuri ieftine pentru clipe grabite, altele realitati-pansament(de unica folosinta, ce-i drept), leacuri genial brodate pe hartie ori pelicula de altii...vicii senzuale de care sufletul descheiat la gat pe timp de primavara, are atata nevoie.
La mine, e vremea inchiderii-nafara, deschiderii inauntru...
Iata farame de egoista desfatare:
http://www.youtube.com/watch?v=AaMST_hNUVQ

Uneori ajuta, alteori adancesc rani... Uneori ploile de-afara sunt infime comparate cu furtunile dinauntru...