Azi a fost ceva de groaza…telefoane de felicitare, sms-uri asemenea, flori primite la colt de strada de la necunoscuti deveniti brusc amabili si zambitori, bombonele cadou in supermarket, avalansa de felicitari virtuale in inbox-ul meu ! Agitatie maxima in toate directiile, femei incantate de lucruri atat de firesti,de altfel...
Primul impuls, sa zambesc si eu, magulita de atentia aratata. Dar apoi, la fel de repede mi-au venit in minte nepasarea “restului” in celelalte zile…Flori doar de ziua noastra, zambete si imbratisari doar azi? Ne,ne,ne…pastrati-le pentru voi, dragi masculi obligati la gesturi ce va sunt straine, de obicei. Ati gresit oricum, azi nu e ziua mea…azi e ziua celui care zilnic ma asalteaza cu tandretea lui ! Care stie sa-mi zambeasca si sa ma ridice de jos ! Stie sa dea semne de apreciere neiscalite!
Acum stiu de unde imi vine lumina calda a fiecarei zile si ce-mi aduce sarbatoarea magica a trupului. Si-a sufletului. Stiu ce-mi apleaca nemilos genunchii si-mi rotunjeste bland pupilele. El m-a invatat sa nu mai ridic mainile in gesturi nesfarsite, ci sa-mi folosesc bratele in imbratisari tandre. Sa fac tandari toate neincrederile si ezitarile absurde si sa-mi dezlantui toate simturile. A stiut sa-mi mangaie tamplele adancite de ganduri si sa stearga toate deznadejdile. Sa-mi provoace mintea si sufletul la lupte cu ele insele. Si m-a-nvatat sa savurez victorii!
Azi, nu e ziua mea, ci a lui, a barbatului care m-a invatat si apoi m-a lasat sa fiu…femeie!
The Wallet Paranoia
Acum 12 ani
