luni, 22 septembrie 2008

Cat timp...

...putem trai fara confirmari? Unde se termina asteptarea infierbantata a sufletului si cand incepe cea ingrijorata? Cat ne da mana sa facem pe cineva sa astepte? Sau sa asteptam ? O zi? Un an? Toata viata? Daca e adevarat ca atunci cand murim regretam mai mult ce nu am spus, decat ce-am spus, mai mult ce n-am facut decat ce-am facut, atunci de ce ne purtam ca si cum am fi nemuritori? Cat timp trebuie sa impletim povesti frumoase pana se intampla cele adevarate? Cat trebuie sa treaca pentru ca atunci cand vine momentul dorit sa fii vlaguit de la atata asteptare? E mereu de dorit o viata de asteptare emotionata mai degraba decat o viata de certitudine molcoma?...
Cand obosim? Cand ne pierdem grija? Cand nu ne mai doare nici macar ca idee? Dupa cat timp ni se tabaceste sufletul? Dupa cate tristeti dispare interesul? Si daca nu dispare, dupa cat timp ne umple durerea? Dar regretul? Cand ai constiinta esecului?

Si cat timp ne imaginam ca daca vrem, nu o sa ne gandim la asta?...
Ascunsa dupa perdeaua ferestrei mele privesc dansul nebunesc al frunzelor pe trotuar. E toamna, nu mai e niciun dubiu. Soarele e tot mai neputincios in lupta cu plapuma pufoasa de nori. Strazile-s pustii. Linistea imi tiuie in timpane...mi-e dor...

3 comentarii:

Anonim spunea...

bunaaaaaaaaaaaaaa danaaaaaaaaaaaaaaaaa
uraaaaaaaaaaa
am reusit in sfarsit sa iti scriu si eu ca de citit am mai citit la tine pe blog, nu f mult dar am citit; de cand s-a nascut andrei mai rarut recunosc, dar sper sa le pot citi toate articolele din urma la un moment dat .....
din ce in ce mai placut , mai interesant, mai ....nu stiu cum sa zic dar cu foarte mare placere citesc si imi place foarte mult
mult succes in noul an scolar si sa termini cu bine
Bobi

Dana spunea...

Ma bucur ca ai revenit. Stiu ca e greu, dar te mai astept aici si abia astept sa ne revedem.

aleaN spunea...

Buna Dana,
Ma bucur inca o data ca ai revenit pe blog, si ca, dupa cum imi dau seama, esti OK. Pentru toti cei care te citesc (inclusiv pentru mine) este o mare bucurie sa ne regasim impreuna, in blogosfera, si sa putem comenta, din nou, temele propuse de tine.


Intrebarile tale pot avea o multitudine de raspunsuri, care nu pot fi valabile, in sens general, decat relationandu-le cu tipologia subiectului care le pune in discutie.
Se pare, daca nu gresesc, ca toate intrebarile, sau aproape toate, sunt grefate pe un subiect foarte profund, puternic, cu implicatii sentimentale,...mai exact pe relatiile sociale interumane parteneriale. Acolo unde se infiripa Dragostea nu mai avem nevoie de confirmari, putem astepta oricat si oricand, ne putem emotiona de lucruri, aparent banale, cum ar fi o floare sau un sarut fugar pe obraz, nu obosim niciodata, cand ne gandim la partenerul de langa noi. Dragostea adevarata nu sufera niciodata, nu cunoaste ce-i regretul, este total lipsita de interese...


Ganduri alese,
aleaN