miercuri, 12 noiembrie 2008

Somn usor...

Vocea ta inca imi suna in ganduri. Abia am inchis telefonul si dorul ma face sa ma mut din nou in lumea mea, in tara mea...de sus.
Ma tot uit imprejur, nadajduind bolnav, dar nu reusesc sa-ti intalnesc ochii. Ma gandesc ca cine stie ce treburi plicticoase te-or tine pe loc, in tara de jos, desi ai vrea sa zbori acum cu mine mult mai sus. Si mult mai departe. Si ma decid sa te caut acolo unde nu dispari niciodata : in mintea mea. In sufletul care tanjeste avid.
Deschid usa incet, cu discretie. Poate dormi si nu vreau sa te trezesc. Tu stii sa dormi atat de frumos...
Aveam dreptate, dormi si nu pot sa nu-ti privesc chipul care acum pare ca si-a gasit, in sfarsit, linistea. Cu mainile inerte, aruncate pe perna pare ca imbratisezi. Putinul si necuprinsul. Sunt inca atasate de tine sau sunt doar semne de aducere-aminte ?...Ma strecor langa tine si-mi lipesc talpile inca reci de trupul fierbinte. Tresari usor, desenezi scantei pe perna si-ti vezi de visele tale. Ma retrag usor, n-as vrea pentru nimic in lume sa-ti distrug puntea spre bine...si raman muta sa contemplu suvitele rebele de pe frunte. Cu degete timide, dar pofticioase le astampar jocul…si sa ma intreb ce lumi oi vizita tu acum. Ceva din adancul meu imi spune ca te stiu si te simt, te pot si te am, dinainte chiar de-a te gusta, de-a te vedea... si chiar inainte de-a te auzi... Te-am dorit dincolo de simturile mele... a fost asa... trans-senzorial... bizara, dar firesca aceasta simetrie nebuna...bucati lipsa, bucati avute... Epuizati de vrut si visat, ne zvacnim dureros...Ne adormim ingemanati intors... in aceasta simetrie nebuna...
Cu fruntea plecata de ganduri, ma intorc in lumea celor de jos...dar o sa revin aici mereu in lumea noastra, de sus, ca sa-ti veghez abisurile si inaltimile, sa-ti domolesc brazdele subtiri de sub ochi si suvitele de par, ca sa-ti sarut visele...pe frunte.
Somn usor !

5 comentarii:

aleaN spunea...

Buna Dana,

Ce frumoase cuvinte....Aproape ca pot fi transpuse in vers. Multa tandrete, candoare, feminitate. Mult firesc....si multe vise la fel de frumoase.

Cu mult alean,
Alexandru

Dana spunea...

Multumesc. Sunt eu in randurile acelea. Eu si visele mele.:)

aleaN spunea...

Buna Dana,

Nu pot sa-ti spun decat ca iti indragesc mult cuvintele scrise si, ca o completare la cele spuse anterior, iti trimit o mica poezie, o adevarata "bijuterie" eminesciana.

Doi astri

Am vazut doi astri,
Stralucind albastri
Sub o frunte-n vis;
M-a-necat seninul
Cand privii divinul,
Blandul lor suras.
Si mi-am zis in mine:
"Inger cu lumine
De-un adanc noroc...
Din a vietii tale
Inflorita cale
Cum nu stai in loc?"


Cu drag,
aleaN

Floare albastra spunea...

Ce- ar fi viata fara vise?Daca n-am visa, am fi mult prea saraci.Tu ai trairi intense si sperante fascinante.

Dana spunea...

Floare albastra, n-as putea trai fara sa visez...cu ochii larg deschisi. Trairile intense sunt mereu asezonate cu zbateri sanatoase...de tarmuri dure. Sperantele...sunt cele ce ma fac sa merg mereu mai departe.