vineri, 23 ianuarie 2009

Je Suis Malade

Pentru cunoscatori. Pentru iubitori. Pentru iubiti si neiubiti. Pentru indrazneti si capete plecate. Pentru nopti albe si zile negre. Pentru dimineti timpurii in bratele iubirii. Pentru uitare. Pentru lacrimi de sange si zambete vinovate. Pentru incercari si esecuri. Pentru victorii. Pentru visatorii bolnavi si pentru pagmaticii sanatosi. Pentru ridurile de sub ochii tristi. Pentru tamplele ninse. Pentru vocile stinse. Pentru sufletele invinse. Pentru avut si neavut. Pentru moarte. Pentru viata. Pentru curaj si frica. Printru toti "bolnavii" lumii.
Pentru antidotul inca neinventat. Pentru sarea din lacrimi, pentru pelinul din gand.
Pentru oricine stie si intelege ce spun :

http://www.youtube.com/watch?v=jfNQ6mJ6cgE


Pentru linistea spiritului. Pentru pierduti in furtuna. Pentru ceea ce-am fost si ceea ce sunt. Pentru rosul din ura si din iubire.
Inchin!

10 comentarii:

luminitza spunea...

da, stiu despre ce vorbesti, iar melodia m-a atins pana la lacrimi!merci!

Liviu spunea...

Bolnavii lumii suntem noi, cei care scriem si simtim puterea si influenta cuvintelor bine alese.
Pentru noi!

Dana spunea...

luminitza, ma bucur ca ti-a placut si te mai astept aici:)

Dana spunea...

Liviu, inchin pentru maladia din noi!:) Dixit.

Liviu spunea...

Sa ramanem mereu cu aceasta maladie!

Dana spunea...

Liviu, ceva imi spune ca n-o sa ma vindec niciodata!:) De fapt, nici n-as mai fi eu, daca m-as face bine. Si-apoi, cine decide ce inseamna sa fii "bine"?!

aleaN spunea...

Buna Dana,

Fantastice versuri...care ating sufletul oricarui "suferind de iubire".

...I am sick without my love...

Cu drag,
aleaN

Dana spunea...

@ aleaN Da, cine a pierdut la un moment dat ceva drag, e atins de versurile melodiei. Tind sa cred ca numarul lor nu e totusi foarte mare.
Poate doar ziua asta moharata e de vina... :)

danielle spunea...

Cine-ar fi crezut ca in spatele unui chip copilaresc se ascunde un suflet asa sensibil, dar in acelasi timp matur ,ca al tau? Cuvintele mele nu pot descrie sentimentele pe care le traiesc atunci cand citesc "jurnalul" tau si comentariile mele sunt mult prea simple fata de ceea ce postezi tu..
Atinsa si eu de aceasta maladie in trecut, am incercat sa ingrop definitiv amintirile primei iubiri.
Dar cuvintele tale ma rascolesc si se pare ca a mai ramas o mica particica in mine care se incapataneaza sa mai iasa la iveala uneori.
Ce trairi si arderi intense am avut candva...fiecare zi era notata in jurnal cu toate starile si simtirile pe care ti le da fiotul iubirii.
Cu fiecare luna ce trecea se umpleau din ce in ce mai multe foi astfel ca nu mai ajungea un caiet de 24 de file pentru un an calendaristic, asa cum ajungea in copilarie.
Aveam nevoie de caiet de 48, apoi de caiet de 100 file si tot asa..inima dicta iar eu scriam, si scriam ...Incredibil cate pagini scrise pentru a descrie un cuvant..


Ce bucurie ca mai exista persoane ca tine ca sa ne mai atinga coarda sensibila a sufletului. Sa ne mai faca uneori sa visam, sa ne aminteasca faptul ca suntem oameni si nu roboti si ca trebuie sa ne comportam ca atare...
Cu drag, Dana C.

Dana spunea...

@ Dana ... multumesc.
Sufletul e singurul care ne face sa fim unici. Uneori ascultam de el si invatam sa zambim fericiti, alteori mintea ne conduce si ne julim genunchii... Asa suntem noi, oamenii.
Salut venirea ta aici si te astept totdeauna sa revii, daca asta inseamna sa-ti hranesti sufletul!