luni, 26 ianuarie 2009

Metamorfoza... impusa

Azi a plouat torential, dar nu-i bai de aici, de jos, ploaia nu se simte. Peste intinderea nesfarsita, picaturile uriase cazute de pe obrajii inaltului nu sunt decat apasari ce deseneaza cercuri perfecte... Doar griul cerului a strabatut pana aici si mi-a infiorat o clipa solzii. Doar in momente de-astea ma revolt zi-mi zic ca niste ploape mi-ar fi fost de folos, m-ar fi ascuns chiar si pentru o clipa de plumburiul asta! In fine, mi-am incordat mustatile si-am pornit in calatoria mea zilnica. Multa agitatie, probabil vanticelul pornit ce-si facea de cap deasupra, agita spiritele si dedesubt. Un calcan botos devora in liniste ceva guvizi naivi ce-i dadeau tarcoale...Prostanacii, atrasi de aparenta lui platitudine se apropiau prea mult... de, asa e peste tot, ce-i mici sunt inghititi repede cand nu-s atenti! Mi-am vazut de drum, stiam ca pana si el are zile mai bune.
Trei scrumbii suple isi etalau stralucirile metalice si discutau de zor despre deficitul de alge savuroase, datorat poluarii tot mai amenintatoare. Incruntate deja, erau decise sa creeze un sindicat, sa faca greva daca e nevoie, dar sa-si salveze caminul. Si urmasii. Atras de discutie, batranul stavrid plutea somptuos spre grup, aducand cu el bancul intreg. Cu totii hotarasc sa deseneze pancarte si sa le poarte in spate in drumul lor spre suprafata...poate daca marea va fi intr-o zi plina de lozinci mieroase, nascute pe luciul apei, cineva va vedea si-i va lasa in pace... Bietii!
Mama delfin nu intra in discutie...joaca ei cu puiul, lectia ce i-o da parea mai atractiva, mai importanta. E felul ei de a salva viitorul. Imi zambeste complice - si pe mine m-a facut candva sa iau viata ca joc...imi zicea sa ma las pe spate, sa privesc cerul tivit cu stele si sa astept ziua cand prima va cadea si mi se va aseza pe frunte...
I-am zambit la randu-mi si-am lasat-o sa nasca alte vise in suflete.
Mi-am aruncat inotatoarele sub cap, am incercat din nou pluta cu fata spre marea de sus... si mi-am amintit de ziua cand m-au primit aici...in lumea din adancuri, cand m-au invatat sa nu ma sufoc fara aer, sa nu cedez fara tot ce stiam ca-i omenesc a avea. Sa nu ma mai tem de cadere. Sa transform plamanii in branhii, sa nasc solzi protectori si sa invat sa tac. Sa inec cuvintele si-apoi sa le sap morminte in nisipul de pe fundul marii. Sa-mi fie dor sfasietor doar de secundele cand ies deasupra si-mi hranesc trupul firav cu stropi de aer, niciodata de fiinte vii! Sa iubesc ecoul chemarilor din adanc, niciodata catrenele perfide venite de deasupra!...
Am lasat terestrul cu nedreptatea lui absurda si-am ales sa plutesc in mari cand calme, cand tulburi... asa in cautarea tihnei vesnice...

15 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Mie imi place cand ploua. E mai liniste.

Dana spunea...

@ Mircea Popescu ... si mie imi place ploaia, dar sa fiu acasa, la caldurica, sa ma bucur de liniste...nu in trafic unde imi ascut ochii si nervii!:)

aleaN spunea...

Buna Dana,

Frumos epicul tau cu o singura remarca...."deficitul de alge..." nu e rezultatul poluarii, ba din contra, odata cu cresterea acesteia (a poluarii) se acumuleaza in mediul marin cantitati apreciabile de materii organice care conduc, in final, la asa numitul fenomen de "inflorire algala", de inmultire a algelor.

Deh...ai intrat, putin, pe teritoriul meu si lucrul asta m-a condus la scurta explicatie de mai sus...:)

Cu drag,
aleaN

Cristina spunea...

...Ploaia...motiv de sedinta cu tine insuti...motiv de noi inceputuri...acoperirea perfecta a lacrimilor...renasterea...:)

Dana spunea...

@ aleaN ...postarea mea nu s-a vrut a fi un referat stiintific. Aveam la cine sa apelez si sunt lucruri stiute ce spui tu. Oricine simte efectul despre care vorbesti, atunci cand merge la mare...
Am vrut sa fie altfel decat realitatea...era vorba acolo de metamorfoza...de fictiune!

Dana spunea...

@ Cristina, ai reaparut...
Cu acoperirea e mai simplu, renasterea e mai dificila!...

aleaN spunea...

@Dana...am inteles fictiunea ta, doar ca metamorfozele inchipuite de tine ar fi trebuit sa transforme infatisarile, felurile ori caracterele unor fiinte, si nu sa faca referire la "fantasmagoria" cantitativa de care aminteai....:)

Dana spunea...

@ aleaN... OK! Ne legam de detalii nesemnificative pe care ziceam ca le-am stiut din capul locului.
Am inteles pozitia ta!

Liviu spunea...

Revin din nou si ma repet: cat talent!

Dana spunea...

@ Liviu... multumesc. Daca ceea ce scriu ii atinge macar putin pe ceilalti, atunci sunt fericita! Pasiunea mea bucura si alte suflete, ceea ce e placut pentru ego-ul meu:)
Sper ca stiti de gluma...

aleaN spunea...

Subscriu la cele spuse de Liviu.

Dana spunea...

@aleaN ... ganduri bune!

aleaN spunea...

@Dana...cu drag!

Cristina spunea...

Imi pare rau ca am lipsit atat dar a fost timpul sa fac un bilant al sentimentelor mele. In ultima perioada am trecut prin multe dezamagiri si a fost destul de greu sa ma ridic. Si ca sa zambesc un pic pot spune ca am mers mult timp prin ploaie...poate datorita ei renasc...
Cu drag...Cristina

Dana spunea...

Bine ai revenit!:) Daca renasti, e perfect!