marți, 10 noiembrie 2009

Gheorghe Dinica - Vagabondul vietii mele

Pentru ce tot zbuciumul vietii asteia, cand altele sunt frumusetile ei? Pentru ce toate ravnele subtiri, cand alta ar trebui sa ne fie hrana ? Pentru ce rautatile, neputintele si urile, cand iubirea ar trebui sa ne fie unicul sens in viata?
Asta vreau sa-mi fie singura consistenta, astia oamenii de mangaiat suflete. Restul...e praf in vant!
Drum bun, maestre!

3 comentarii:

vorbele spunea...

Frumoase ganduri scrise din aventura condeiului pe hartia virtuala.
Drum bun maestre si de la mine!

Dana spunea...

@Salmi...multumesc.
Oameni ca Gheorghe Dinica nasc vorbele frumoase.
Liniste acum, sa lasam maestru sa se odihneasca putin.:)

ChriSmilla spunea...

Ce frumos se leaga mesajul tau cu raspunsul pe care tocmai ti l-am scris pe blogul meu. :*

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Gheorghe Dinica...