joi, 14 ianuarie 2010

Joc de rol

Ma vanezi. Noapte de noapte iti intinzi arcul, strunesti ascutisul sagetii si tragi. Uneori suieratul ei imi mangaie urechea si cade alaturi. Esti suparat atunci. Nu-ti place sa pierzi. Te incrunti putin, iti dregi apasat glasul si iti incordezi toti muschii...Fixezi din nou vergeaua de lemn, intinzi corda cu toata forta pe care ti-o da barbatia si tragi in nou. Nu mai ratezi. Zambesti satisfacut de reusita, iti asezi fulgerele ramase neatinse inapoi in teaca si-ti domolesti sudoarea de pe frunte.  Privesti tacut spre mine.
Cateodata dorinta te doboara, si nu rabzi sa nu vii sa-ti vezi prada, inmuiata in balta de sange. Si sufletul nu te rabda sa nu-ti oferi sarutul -parinteste-pe frunte.Ochii mei, scaldati iar de apa mortii, nu-ti pot sustine privirea trufasa.
Alteori nu te mai obosesti si, cu lehamitea vanatorului invatat cu victoria, iti vezi de drum. Al tau. Mereu cumva paralel cu al meu.
Ne-am invatat cu vanarea asta...de vant. Si tu, si eu. Si fiecare isi stie si-si joaca cu sfantenie, rolul.
Si azi, ca si maine.

8 comentarii:

Anna spunea...

...

Dana spunea...

@Anna... postarea naste puncte de suspensie?...:)

Anna spunea...

Ma pune pe ganduri, da.

Dana spunea...

@Anna...e de bine cand ceva ne misca neuronii.

Anna spunea...

Mai ales inima lor...

Dana spunea...

:)

flavius spunea...

servus...
frumoase rinduri... voi zabovi mai departe.
toate cele bune!

Dana spunea...

@flavius...servus:)
Sper ca sederea sa-ti fie aici mereu placuta:)