marți, 19 august 2008

Tarziu in noapte...


Discutia devenea morbida de-a dreptul... cu zambetul pe buze fiecare vorbea despre modul in care s-ar sinucide daca vreun motiv solid i-ar taia calea la un moment dat. Sau viata. Ce ar alege spre linistea deplina? Definitiva?...
Am tacut mult, mi se parea vinovata fie chiar si doar atingerea subiectului. Apoi, in linistea asurzitoare a inimii mele, am ascutit mintea in ganduri dureroase si-am taiat adanc in mine. Raspunsul a tasnit si mi-a izbit nemilos alcatuirea: insasi faptul ca traiesc cu indarjire viata-mi...e o forma de sinucidere...treceri abrupte de la agonie la extaz, sangerarea pana la limitele fiintei si izbirea violenta de adevaruri ucigatoare, apoi ridicarea din praf. Exercitiu grotesc, dar zilnic.
Nu pot sa aud lama cutitului suierand ascutit pe venele mele, dar stiu sa-mi clocotesc sangele la temperaturi aproape letale...
N-am forta de a ma cufunda in adancurile apelor ori de a-mi sfarama trupul firav de asfalturile reci, dar am invatat cu mult timp in urma gustul abisurilor fara sfarsit si putinta de a-mi face inima tandari in dureri fara margini. Si iubiri fara noroc. Stiu sa car poveri apasatoare pe umerii goi in urcarile mele de Sisif umil.
Nu inghit hapuri ori cianuri sperand la tamaduiri vesnice, dar accept adevaruri mintite venite in pocaluri de argint si vise in rame amagitoare...cu zambetul pe buze.
Cunosc mai bine ca oricine aroma intepatoare a distrugerii. A autodistrugerii. A auto-iluzionarii, a purtarii de valuri, precum Ofelia...Fara oprire. Fara liman.
Stiu sa sfartec fara mila si fara regret orice nazuinta nascuta din cenusa inimii infrante. Ma incapatanez sa ma arunc iar si iar in valurile vietii si sa stau cu mana intinsa la portile fericirii!
Pun pariu ca n-aveti curajul lasitatii mele...
Construiesc pancarte si le pun la ferestre:
" Dau lasitatea sinuciderii mele pe curajul vietii voastre! Voluntari?..."

5 comentarii:

Anonim spunea...

Din valurile vietii se nasc si portile si mainile intinse si limanul....si.. am sa adaug eu.. speranta..La fel si omul dintr-o esenta tare pe care nu-l poti taia..si care te va tine de mana la portile fericirii deschizandu-le pentru amandoi ..nu ai forta atunci o va avea el si va face abisul palpabil si comensurabil pentru tine..a fost un moment in care te-ai vazut pe tine..acolo...la profil scrie..dana..puternica...vie..!
SI ASA ESTE SI ASA ESTI!!! o pot simti cei pentru care tot ce simti tu inseamna intelegere

Anonim spunea...

Tarziu in noapte...va fi mereu inaintea unei dimineti..

Anonim spunea...

Doar ceasul de aici si de pretutindeni nu poate fi oprit orice altceva poate fi oprit si orice altceva poate renaste..

Dana spunea...

Apropo de timp...am gasit mereu secunde pretioase sa-mi fac proiecte si iluzii si prin cenusa lor sa rascolesc mai tarziu...am avut timp de intrebari ramase mereu retorice, timp de strivit vise sub papuc, si insirat lacrimi pe obraz, dar n-am gasit niciodata timp sa ma opresc si sa uit. Si sa fiu blanda...cu mine.

Anonim spunea...

e bine ca fiecare cenusa sa aiba urna ei pentru ca oricum nu poti uita...dar retoricul se poate sterge si raspunsurile pot aparea dintr-o inima..daca nu poti fi blanda cu tine este pt ca meriti blandete din exterior Nu trebuie sa uiti si nici sa te opresti mergi inainte si va fi bine vei vedea! VISELE exista nu toate devin realitate dar poate si viata e un vis care se implineste sau nu dar trebuie traita pentru implinire