miercuri, 27 august 2008

Zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge…

Noaptea deasa brodeaza himere la fereastra mea. In linistea ascutita din jur se aude doar aprinderea chibritului meu. Nu vreau sa fumez, desi am auzit ca asta ar linisti spiritele - de-ar fi asa usor, am fi toti impacati cu noi insine, pentru ca am fi niste fumatori inraiti - vreau doar sa vad scurgerea luminii prin tutunul uscat. Naiva, nu stie ca in arderea ei vijelioasa se apropie tot mai mult de moarte!- mi-am zis urmarind victoria scrumului asupra existentei.
Ies afara sa ma infrupt pofticioasa din aerul devenit rece. Cu capul lasat pe spate, ucid balauri monstruosi de pe cer si indrug cuvinte alambicate pentru atragerea norocului. O stea cazatoare lumineaza o clipa cerul intunecat. Moare cineva sau e timpul sa-mi pun o dorinta?
Pe drum doar doua femei matura alene trotuarul. Cu coatele sprijinite de marginea balconului le privesc miscarile lenese ce produc sunete sfasietoare. Le vad departandu-se si luad cu ele si ultima farama de viata. Primii stropi de ploaie vin ca o binecuvantare, gata sa stinga obrajii fierbinti.
Ma retrag inauntru lasand vantul sa se razboiasca cu perdeaua subtire. Guri uriase par sa inghita camera cu totul. De m-ar inghiti si pe mine, ca pe Iona, pestele, si m-ar duce in intunericul fara fund...
Ghemuita in fotoliul prea mic pentru un gol atat de mare, ascult linistea noptii. Inchid ochii si ridic in jurul meu tarcuri din sarma ghimpata. Intre o cruzime care te lasa sa mori incet si una care te omoara, ce aleg?... ce alegere nedreapta !...
Demoni hidosi dinauntrul meu vorbesc pe voci diferite si nu mai stiu pe care sa-l ascult. Vulturi flamanzi dau tarcoale sufletului sangerand. Vreau sa ridic piatra si sa arunc. Inteleg ca sunt prima vinovata si las mana sa cada. Si gandul uitat.
Inteleg cu greu, spre dimineata, cum e cu avantajul de a suferi singur. Dar chiar şi atunci când crezi că eşti singur, nu eşti, pentru că nu eşti tu cel care poartă gândurile, ci ele pe tine… Da, Ciorane, ai dreptate!...
Si, da, acum stiu mesajul stelei cazute mai devreme...fara timp de a-mi pune dorinte, sufletului i se striveste inima...cu pietre...

9 comentarii:

Anonim spunea...

si cineva va face ca vulturii sa manance demonii si apoi va manca vulturii pentru ca tu sa nu mai trebuiasca sa porti piatra la tine

aleaN spunea...

Buna frumoaso,
Nicicand nu trebuie sa uiti ca, de fapt, singura nu esti niciodata. Doar noi, oamenii, vrem cu tot dinadinsul sa credem acest lucru. Ce stupid ! Si, fiindca ai amintit in frumoasa ta relatare de Iona, cred ca iti dai seama de ce nu suntem singuri niciodata. Cat despre Cioran, el avea o cu totul alta viziune asupra vietii. Era , pur si simplu, mai pesimist, insa, filozofic vorbind, f. profund si tragic. Totusi, cred ca nicicand nu a negat cu adevarat existenta unui Creator. Nihil sine Deo !

Cu drag,
aleaN

Dana spunea...

Da, uneori sunt atat de constienta de asta...insa exista si momente cand parca lupti impotriva tuturor, inclusiv a Lui sau mai ales a Lui...
E bine, insa ca cineva sa-ti aminteasca, macar din cand in cand , cum stau lucrurile. Multumesc.

Ispasitoru' spunea...

hmmmm...pentru inceput vreau sa-ti spun ca-mi place ce scri si mai ales cum scri(se vede ca ai citit mult,si ca-ti plac cuvintele)...ma bucur ca am descoperit blogul asta(e ca si cum asi fi descoperit o carte buna de care apropiatii mei n-au mai auzit) ,ai articole diverse dar interesante(in unele chiar sunt mici lectii de viata)...a, mai e ceva ce-mi place: commenturile lu' aleaN si raspunsurile tale la commenturile lui

Dana spunea...

Ispasitoru', multumesc pentru ceea ce spui. Scriu ce simt si asa cum simt si daca in randurile mele se regasesc uneori si altii, nu poate decat sa ma incante. sa-mi bucure sufletul.

aleaN spunea...

Pentru Ispasitoru' - via Dana - (cu singura rezerva de a nu fi criticat pentru alegatia pe care o voi scrie)

In primul rand, salutare Ispasitorule, si la cat mai multe vizualizari ale blog-ului Danei. Cu siguranta, postarile ei merita sa fie citite, fiind foarte frumoase si pline de metafore...

In al doilea rand, as vrea sa stii ca si limba romana este la fel de frumoasa, de poetica chiar - deh...face parte din tagma limbilor latine (limbi melodice, pline de culoare, pline de metafore, de subintelesuri...) -, de aceea trebuie (..si aici, n-as dori sa percepi ca pe un afront, ceea ce-ti voi spune, ci doar ca o atentionare...) sa fie scrisa corect. Cu alte cuvinte, "...imi place ce scrii si mai ales cum scrii..." (si nu "...imi place ce scri si mai ales cum scri..."). De asemenea, "...e ca si cum as fi descoperit o carte buna..." (in loc de "...e ca si cum asi fi descoperit o carte buna...").

In final, scuza-mi reactia mea, poate prea directa, insa nu am putut sa nu-ti semnalez aceste mici detalii incorecte, care....in alte imprejurari ti-ar putea aduce mari prejudicii...

Ganduri bune,

aleaN

*Iti multumesc pentru aprecierile tale referitoare la comentariile mele

aleaN spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Dana spunea...

aleaN,
e bine "AS fi descoperit":) sa fim corecti, totusi.Desi sunt vehementa cand e vorba de limba romana, sa admitem ca uneori toti mai gresim...:)
Asta ca sa aplanam eventualele conflicte, desi din astfel de confruntari se nasc uneori si mari idei.
Va multumesc amandurora si va mai astept in vizita:)

aleaN spunea...

Buna Dana,

Este corect ceea ce ai spus (cum, de altfel, am specificat si eu):) "as fi descoperit" / in loc de "asi fi descoperit".

Aici nu este vorba de conflicte, ci de....corectii lingvistice...de bun-simt. Daca s-a perceput altfel, imi voi cere din nou scuze.

Intotdeauna, cu mare drag, in vizita la tine pe blog.

aleaN