miercuri, 17 iunie 2009

Acasa...

"Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei."
(O.Paler)
A inceput BooKFesT. Azi am fost acolo cu copiii. Desi inca se mai asezau rafturi si se verificau coduri, am simtit ca am ajuns acasa de cum am intrat. Nu stiu cum si de ce, dar mirosul de carte, mai veche sau mai noua, mi-a amintit mereu de cele bune. De cele curate si adevarate. Nu stiu din ce unghere prafuite vine senzatia asta, dar stiu ca slova si condeiul mi-au fost mereu amici de cale lunga. De viata.
Nu sunt, insa un cititor modern, sunt inca invechita in ceea ce priveste rosturile cartii. Nu pot casca falcile reci si anoste ale laptop-ului si despica fire de poveste...in lumea virtuala. Nu stiu citi sau scrie decat asa, batranicios si stangaci, cum m-am deprins la scoala. Cum am apucat. Mie imi place sa rontai avid randurile cartii si sa ma astern pe mine insami in nopti de visare. Imi place sa simt ideile cu sufletul, cu mana, cu gandul. Imi place asprimea hartiei si mirosul cernelurilor, cotorul ce se desface anevoios la inceput si linistea din ganduri cand sunt in fata foii...albe sau cernite.
Sunt, de asemenea un cititor lenes. Nu stiu sa alerg printre filele plumbuite. Vorbele profului de literatura din liceu, celebrul de altfel domn Balu, mi-au ramas scrijelite in minte...Carte se ia pe-ndelete, zicea el sprijinindu-si gandurile si fruntea usor incruntata de palma-i masiva si nefiresc de alba...cartea se mangaie, nu se infuleca hulpav. Si mai ales, se vizualizeaza, se digera incet asa cum un vin bun se plimba prin gura...sa-i simti savoarea ascunsa. Il priveam atunci cu gura cascata si nu indrazneam nici sa respir ca nu cumva sa-i curm ideea inca nenascuta. El m-a invatat atunci sa am rabdare cu fiecare cuvant, sa-i dau dreptul sa ma convinga, sa ma fascineze ca apoi eu sa-l conduc spre lumina. M-a invatat sa imprietenesc cartea cu foia alba si creionul...avem memorie scurta, din pacate, uitam in timp si ce ne intristeaza, si ce ne bucura. Noteaza! Si orice singuratate ori amaraciune iti va fi uitata cand vei reveni la cele ce le credeai uitate!"Am devenit astfel, definitiv si fara sansa de schimbare, un cititor molcom, asezat. Greoi si lenes. Nu mai stiu functiona altfel decat cu cele doua ustensile alaturi. Cand citesc, buchisesc...dezleg, parca mari mistere, notez si subliniez, incercuiesc si imbujorez pagini...asud ca dupa uriase razboie...si eu si cartea, dar ramanem cumva legate pe veci. E o chimie greu de explicat si scris in formule.
Azi, in mijlocul oceanului de carti din jur, m-am simtit naufragitul straniu de fericit, care n-as mai fi vrut sa se-ntoarca acasa.
Normal, era deja.

9 comentarii:

aleaN spunea...

Buna frumoaso,

Iti dau dreptate in tot ceea ce ai spus. Nu cred ca esti singulara, in viziunea ta, privind cartea. Si, implicit, nici emotiile pe care ti le pot induce unele pasaje dragi dintr-o carte, pe care aproape ca le parcurgi...traindu-le.

Iar o carte ramane, pana la urma, o carte. Trebuie sa-i simti...foile. Suporturile electronice (e-book-urile) se vor impune, poate, intr-un viitor, dar lupta cu cartile adevarate va fi foarte dura si nu lipsita de...prizonieri.

Dar ma mai gandesc la o chestie. Ce te-ai face oare tu si ceilalti visatori "invechiti" care nu vor mai putea sa imbujoreze paginile cu adnotarile lor ?
Vom vedea...


Cu drag,

aleaN

Dana spunea...

As fi foarte trista,oricum.
Cu toata viteza lumii virtuale, tot rece si distanta mi se pare!

Anonim spunea...

are dreptate profu' tau:)

Minu Blue spunea...

Multumesc, Dana!
Azi m-am plimbat printre gandurile tale...Ce racoare peste sufletul meu...
Cu drag, Minu

Dana spunea...

@Minu...te mai astept sa ratacesti aici printre cuvinte:)

Amalia spunea...

Dana, mi-a placut si mie mult cum simti si cum ai scris. E o mare bucurie sa intalnesti oameni care simt asa, e o regasire :)

Dana spunea...

@ Amalia...multumesc si bine ai venit in lumea mea! Sper ca drumurile tale pe aici si fie dese si placute!

Anonim spunea...

Am salutat ideea unor publicatii de a fi insotite de romane de succes. M-a impresionat dorinta oamenilor, mai ales a tinerilor, de a nu pierde nici-o carte! Ca sa aflu mai apoi, ca e la moda sa ai in biblioteca cat mai multe carti reeditate si atat! Pacat!
Pe curand, poate!

Dana spunea...

@ Anonim... exista si aceasta categorie despre care tu vorbesti, exista, insa si o categorie de oameni avizi de lectura, pofticiosi sa reciteasca romanele copilariei/adolescentei. Si, crede-ma, vorbesc in cunostinta de cauza!
Si, daca ar exista numai 10 cititori din 100 de cumparatori, tot e atins scopul!
Cum facem sa-i convinem pe restul?!