joi, 23 iulie 2009

Pe-un colt de stea...

E cald, e noapte, e liniste, e miros de incins, de uscat, de nervi intinsi. E toropeala lenesa a noptii de vara. Cu trupul imbratisand moliciunea zarilor, imprastii dorinte in vant...sa se-auda...sa fie culese...
Vreau mirosul de sarat in nari, tipatul sfasietor al pescarusilor si mainile lui mari, dar tandre scuturandu-mi blugii de nisip.
Vreau limonada rece din salasul careia sa muste pofticios o felie mare de portocala zambinda.
Vreau ape siroaie pe chip si tunet pe timp de ploaie.
Vreau sa ma fac ce am promis ca o sa fiu cand oi fi mare...musafir si calator. Sa-mi caut mereu si fara de sfarsit locul...si norocul.
Vreau sa ma fac mica, rasucind inele fermecate ca-n filmele copilariei, si sa ma asez domol in palma lui. Sa sufle iubire si sa nu-mi mai fie amar. Si dor.
Vreau sa construiesc pancarte mari pe care sa scriu constiincios "Se cauta printi. Se garanteaza pastrarea. Pe veci...si nu in castele de nisip!"
Vreau sa-mi impletesc un hamac si sa-l leg de marginile lumii...sa ma legan asa pana la adormirea mintii si-a sufletului.
Vreau sa cred ca nimeni n-a trecut intamplator pragul destinului meu. Nici eu pe-al lor.
Vreau sa nu-mi mai impiedic anii si pasii si norocul de deznadejdi si vise spulberate, la ceas de seara. Niciodata.
Vreau nu ORI ORI, ci SI SI.
Vreau urmele noastre prin praful stradutelor, sarutarile noastre trantite de asfalt si mirosul de noi.
Vreau sa adun tot haul de peste zi si sa-l inghesui in capsule. Sa-l iau seara cu apa multa, asa ca pe aspirina cand tamplele zvacnesc tavnos.
Vreau sa visez ca ma trezesc...la viata, la moarte, la ce e... si trezita sa visez ca dorm. O viata. O lume.
Vreau ca in alergare, sa nu ma mai lovesc de propriul trup.
Vreau sa pot sa-mi desprind intr-o zi genunchii din noroi.

M-am asezat pe-un colt de stea si-astept.

9 comentarii:

Anonim spunea...

:)frumos...

aleaN spunea...

Buna frumoaso,

Asta-seara dadeau in floare stelele prin vaile inalte ale soartei si jos curgeau in albiile lor rauri tacute si dupa aceea cerul aurorei deveni un mare rubrum, plin de fosnirea racoroasa si uscata a unor spume aurii si-apoi acestea au trecut, margini de nori fierbeau in spume albe si s-a iscat o tulburare si un miros ca de furtuna: ierburi strivite, mosc si praf amar si-apoi din nou, in timp ce orele piereau arzand, ca niste pasari sacre destinate zeilor cenusii, ferocele albastru si albul crud al luminii pe stancile albe si, in toate, o nevazuta indarjire de a fi si tipete de pasari jos si sus tacere: sub cerul de otel cu palpairi liliachii.

Dana spunea...

@Anonim...multumesc,oricine ai fi!

Dana spunea...

@Alean...wow, superbe descrieri!!! Ce pacat ca pana si zeii sunt cenusii!...

aleaN spunea...

Buna frumoaso,

Vorbeai de...zei ? Oh, da, cateodata si...
zeii devin cenusii
si, poate si negri,
iar verile devin
dintr-o data ierni geroase,
si unele "sufletele" par facute
din gheata.

Insa,in mine
e mereu primavara
si versul
ma duce cu gandul, departe,
la...galaxiile pline de
stele.
Am trecut prin
Nebuloasa Vulturului
in directia
Constelatiei Serpens
si
am zarit
formarea unor noi stele...

Coltul tau de stea unde e si, mai mult decat atat, cum arata ?


Acelasi calator
printre stele,

aleaN

Dana spunea...

@aleaN...cred ca as putea scrie multe pagini despre stele...le-am urmarit mereu,le-am numarat, le-am reasezat pe cer, le-am impartit in norocoase si cazatoare...si-apoi am fost mereu cu capul in nori:)
Cat despre pozitia coltului meu de stea, e de descoperit, nu de oferit:)

aleaN spunea...

Dana,

Intrebarea mea era mai mult o...figura de stil.


Numai un visator
poate sa-ti descopere 'pozitia',
cat despre cum arata ea,
oferta nu poate fi implinita decat de un...inimos...:)

Anna spunea...

Dana, cuvintele tale imbratiseaza.Sunt inca.Saruta si tu orizontul.E semnul mainilor care se roaga.

Dana spunea...

@Anna...multumesc. Incep sa ingan rugaciunea...