Pe soselele patriei...

Cine spunea ca un drum Campina-Bucuresti nu se poate face in ...4 ore?! Va spun eu, se poate...daca da Dumnezeu cel sfant sau mai degraba nabadaiosul Scaraoschi sa explodeze o batrana Dacie pe DN1...se poate.
Ce nu se poate e degajarea rapida a soselei, pentru ca platforma, ei vedeti voi, platforma e una si mandra-n toate cele si e departe, plecata vezi doamne la alte interventii... nu se poate strecurarea ambulantelor prin sarpele sanatos de masini incolacit stasnic de gatul soselei, nici masurarea, catarirea, evaluarea, examinarea sau ce doamne iarta-ma mai face politia ( de fapt 1-2 politisti plictisiti si deprinsi deja cu sfartecarile pe asfaltul patriei)...ei, da...asta nu se poate!
Se poate in schimb devierea circulatiei pe..."trasee ocolitoare", adica pe limba noastra pe la naiba-n praznic...fara prea multe discutii si explicatii. Ei, si daca rutele astea ocolitoare cum sunt ele ar fi macar onorabile, ar fi ceva, ai sopti ceva ascutit printre dintii inclesteti de "fericire" si-ai porni la drum...dar nu...caci vedeti, voi, unde ar mai fi frumusetea calatoriilor prin Romania?! Nu s-ar sfarsi povestile noastre inca de la inceput? Si, serios acum, n-ar fi pacat de Dumnezeu sa ajungi la ore rezonabile acasa? Sigur c-ar fi!
Si-atunci, te-asezi ca un om civilizat ce te afli la coada frumos formata si...astepti ca o minune sa se intample...ca un politist (un altul, dar de unde nevoile mele vreau eu atatia?!) sa apara asa ca un Fat-Frumos din neant, pe-un cal alb sau macar intr-o masina ponosita, si, cu puterile-i magice pe care le poseda, sa le domoleasca elanul colegilor de trafic ce-si fac loc dand din coate, ma rog din caii-putere ai masinii si se strecoara pe stanga sau dreapta, doar in linia dreapt formata nu, un politist care sa dirijege maiestos si cu gratie cum numai el stie s-o faca, amarata de intersectie gatuita gata...dar nu...
...realitatea e totdeauna alta, asa ca n-ai decat sa inchizi bine usile si geamurile, sa pui la treaba aerul din dotare ca sa mai ostoiesti soarele ce musca prin parbriz si sa te lasi dusa acasa, domol, de sarpele urias...asa lenes cum stie. Inchizi radioul care vuieste de explicatii binevoitoare, suni un prieten si-l ametesti cu veselia ta, si lasi muzica cd-urilor tale sa-ti relaxeze muschii, sa-ti netezeasca pliurile de pe frunte...
Ei, da ati vazut ca se pot parcurge 90 de km in 4 ore? Altadata, sa nu mai fiti asa de neincrezatori! Pe curand!

Vara mea...

We Belong...

...together!
Prin '86/'87 am primit de la niste prieteni aflati de ani buni in Canada, ce altceva?...un video si o caseta video...mare, groasa, ciudata care inghitea, aveam sa vad, multe surprize placute.
N-aveam pe-atunci mai mult de 10-11 ani, dar stiu ca darul a fost tulburator...Caseta primita avea inregistrate videoclipuri in voga in afara, formatii si muzici stanii pentru o Romanie cenusie si austera. Cat am vazut-o si revazut-o, cat am derulat-o si rederulat-o e usor de ghicit... Am facut atunci cu sora-mea topuri, clasamente intortocheate pentru ceilalti, dar atat de evidente pentru sufletele noastre de copil.
Ne-am ales favoritele pe care le-am disecat in fasii subtiri de versuri scrise si traduse pofticios cu dictionare vechi pe genunchi...versuri inghitite apoi cu sete si devenite rugaciuni...
Azi, dupa ani, mi-am reauzit la radio aleasa si intr-o singura secunda am revenit in camera mare a copilariei...si-am revazut fetita slabuta cu obraji usor palizi innegrind apasat hartia imaculata, incercand sa inteleaga cu e cu acest "we belong...together". O copila care casca sufletul mare si se intreba inocent cand si cui va striga si ea fara frica incantatia minune... si o sora mai mica ce incerca sa priceapa framantarile stranii acum pentru ea, ale surorii mai mari...
Am inchis ochii pentru o clipa si am lasat sa ma invaluie vocea care e mereu inauntrul meu...si-am zis ca asa trebuie sa fie...ce ti-a fost drag odata, a ramas acolo in tine. Fireste ca mersul prin viata modeleaza, sculpteaza in trupul,mintea si mai ales sufletul tau, calatoria asta te modifica cumva, dar stiu bine ca ceea ce odata ti-a sters fruntea de sudoare si sufletul de amar, n-o sa devina niciodata praf in vant...Ce te-a atins pana in prasele, n-o sa fie nivelat de niciun tavalug...
Niciun sange n-o sa poata sterge ce odata ai incrustat cu ravna in muschiul zvacnind al inimii. Nicio neputinta n-o sa stearga vise desenate cu peneluri alese in suflete de copil...

...Intre veri lenese si rataciri prin furtuni, intre un vis si altul, intre iubiri nerostite si imbratisari avute, intre doua singuratati poposite vremelnic pe-acelasi peron al destinului, se intampla sa opresc uneori timpul si sa incurc realitatile. Sa intorc privirea si inima inapoi... si sa strig, asa tamaduitor precum copila firava din trecut : http://www.trilulilu.ro/pick4you/ff57c77b610c13 !!!

Dincolo de orice vama...

30,31 iulie si 1 august...Vama Veche a vibrat pe ritmurile greilor...Baniciu, Alifantis, Andries, T.Gheorghe, Iris...Motu Pittis acolo pe plaja, in aer, usor ca un fulg a reusit, din nou, sa-mi produca fiori si pielea s-o faca de gaina cand, pe inregistrarea pusa de organizatori, in semiintunericul din jur, a strigat puternic tuturor "sunt tanar, buna seara!”)...

...atmosfera calda, marea alaturi, cer liliachiu superb.

Pacat ca nu toti au apreciat (firesc, de atfel) evenimentul...muzica mult prea tare venita de la toate terasele din jur, muzica ce pe alocuri bruia. Ma gandeam ca un astfel de festival, care intre noi fie vorba ar trebui sa fie o mina de aur si pt localitate, ar trebui facut cu sprijin local si cineva sa oblige “vecinii” la mai mult respect. CHIAR DACA ESTE VAMA VECHE!!!

Oricum romantismul, asezonat cu miros sarat de mare si nisip caldut pe talpi...luat in doze mici...face bine oricui la suflet.

Ofer gratuit mostre:) ... http://www.youtube.com/watch?v=kDdpKCqsZV8&feature=related

Merita incercat!