Toamna se da toata, dar cere atat de multe in schimb...vrea aduceri-aminte rumene de peste vara si popasuri tihnite sub stesine de brad. Isi face cununi din semne de-ntrebare si-i place gustul usor amarui. Nu stie zambi decat in colt de gura, cumva ascuns si vinovat. Se-arata blanda si-ndrazneata, dar e taioasa pana in galbenul oricarei frunze.
Are ea un fel de a-ti struni sufletul si-al face sa tresalte pe acorduri grave...Nu cred sa fie alt anotimp care sa stranga la rever atatea ahuri si nostalgii...
Azi a avut miros de tuberoze, de crizanteme si de suflet de copil...a sunat a clopotel si stiut sa surada. A strecurat sub presul de la intrarea-n suflet, bucurie, dar stiu ca vrea mereu ceva la schimb...
Azi, ca si ieri, mi-a fost dor...
8 comentarii:
sa ai un an excelent Dana si plin de succese; multa putere de munca
Bobi
Buna frumoaso,
Cata poezie lasi din cuvinte...
Ce candoare...(doare...oare
...)au sufletul lor...
Aceeasi sensibilitate de...
muza
Acelasi prieten
@Bobi...multumesc pentru urari:)Tin pumnii lui Matei:)
@aleaN...multumesc, dar stii cam care e soarta muzelor:)
Ma rog, cuvintele imi tin de urat...
Cuvintele mele sunt palide in fata stralucirii celor scrise de tine. Esti autoarea mea preferata, te citesc si de fiecare data ma intreb cum e posibil sa manuiesti cuvintele asa de bine!? Mi se pare ireal si sunt incapabila sa las un comentariu demn de posturile tale.
Ma intreb de ce nu publici carti, de ce sa nu stie lumea cat esti de talentata; de ce sa nu citeasca si altii si sa se regaseasca in cele scrise de tine, sa le trezeasca amintiri, sa le atinga si lor corzile sufletului; sa incerce sa faca dintr-o vacanta sau o iesire un prilej de liniste, pace, speranta, vise...
de ce oare...!?
Te pup si mult succes in noul an scolar!
@Dana...o sa mi se urce...talentul la cap:).
Multumesc pentru ca ai incredere in ceea ce ma straduiesc sa fac aici.De ce nu public?! Asta e o intrebare pe care mi-a pus-o zilele trecute si un foarte bun prieten care ma certa ca scriu prea rar, prea putin...si,iata,cumva am raspuns intrebarii tale...scriu prea putin,prea rar. Vezi tu, scrisul e o stare, iar viata tumultoasa pe care o duc in fiecare zi, ma desprinde de lumea in care, da, as vrea sa ma aflu mai des.
Magulitoare cuvintele tale,insa mai e mult pana a deveni o autoare ce merita a fi cunoscuta, stii, mai mult decat altii, am avut mereu simtul realitatii. Si-al ridicolului,asta ma si face sa nu trambitez oricui pasiunea mea. Putini ar intelege cu adevarat. Dar poate ca asta e doar orgoliu de scriitor in devenire:P
Si acum,ca sa revin la profesoara din mine, iti trag o urecheala zdravana daca nu apari aici sa spui ce simti dintr-un complex de inferioritate...crede-ma,cu mine nu e cazul!
Si,tine-te tare, avem de munca la revista!:)
Ce pofta mi-ai facut cu prima poza! :):)
@aproapealb...eu am cules murele!! Si-au fost tare gustoase!!:)
Trimiteți un comentariu