duminică, 8 martie 2009

Oameni care schimba destine...

"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

Exista oameni care schimba destine si exista oameni a caror trecere pe dinainte-ti nu dureaza mai mult decat ai pune geana peste geana...
Exista sufletele care stiu sa atinga, sa oblojeasca rani si sa faca sa-ti creasca in loc, aripi, oameni care stiu sa te-nvete sa zbori, si trupuri care alearga spre niciunde mai abitir ca orice atlet...
Exista oameni care apar si dispar din vietile noastre, dar care sunt mai vii ca nicicand si glasul lor iti rasuna in minte, in urechi, dar mai ales in suflet innodand cuvinte potrivite, desenand trasee de viata si spulberand harti de suferinti. Cineva i-a invatat cumva sa croiasca drumuri bune acolo unde noaptea deasa se asternuse deja, sa rasara miracole superbe in suflete ravnind a fericire... Au ei un talent special care ii ajuta sa stie cum sa supravietuiasca oricaror tenebre care rod, in mod normal, vieti.

Exista iubiri de-o vreme, iubiri timpurii, iubiri mature, iubiri patimase si ... Iubiri definitive. De-o viata. Iubiri ce ti se-arata total, cu toata forta si splendoarea lor, fara nevoia brutala de a scotoci dupa ele, de a le pune garduri la intrare...ca sa nu fuga.
Marile iubiri vin ca primavara dupa iarni gheboase de asteptare si stiu sa fie « indelung rabdatoare », sa transforme imposibilul in creatii desavarsite, stiu sa nasca inimi doldora de fericire.
Cu ani in urma mi se explica teoria potrivit careia, Iubirea nu cere, ci da, nu pretinde, ci ofera, tace, spera, cucereste si are prin forta, nu a vorbelor inselator-devastatoare, ci prin acceptare si tacere. Am zapacit atunci buclele in zguduieli neinduplecate ale capului si-am batut din picior a dezacord. Nu intelegeam. Nu acceptam. Poate nici nu iubeam.
Orbita de inocenta varstelor fragede, acuzam invinsii in iubire de neparticipare, de blazare. Iar in mine sfasiam sufletul care se incapatana sa verse lacrimi amare. Cu buzunarele pline de increderea si siguranta pe care ti le dau stocurile de speranta stivuite atent in ani de lupte aprige, ma incapatanam sa cred ca alte curcubee se vor ivi peste viitorul meu.
Azi nu ma mai revolt de-atata deznadejde. Azi am inteles ca Iubirea aceea sperata in vise de fecioara, razbate prin timp si stie sa treaca granite si frontiere si se intoarce candva, cumva la tine. Azi stiu ca iubirea aceea curata si vie, are radacini suficient de puternice, incat sa nu fie smulsa nici de deznadejdi, nici de rataciri.
Luminata de revelatii salvatoare, azi stiu sa astept, sa rabd, sa cern inchipuirile de realitate. Poate ca abia acum inteleg, de fapt, ce e iubirea cu adevarat...multumita unor oameni care stiu sa schimbe destine !...

8 comentarii:

aleaN spunea...

Buna frumoaso,

Cred ca fiecare dintre noi a intalnit deja ori v-a intalni, in aceasta viata, oamenii despre care ai vorbit in frumoasele-ti cuvinte.

Tot parcursul vietii noastre nu este o...intamplare, asa cum poate incercam sa credem uneori.

Este frumos si adevarat ceea ce ai scris, cu atat mai mult cu cat, cuvintele impartasite de tine s-au "atins" de vorbele unui mare om ce a schimbat intr-adevar destine. Pentru ca, Apostolul Pavel, acest lucru a realizat, iar cuvintele, din frumoasa Epistola catre Corinteni, stau si acum marturie a dragostei sale fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos si fata de semeni, in genere. Iar unii oameni pot fi asemeni lui, si ii putem descoperi printre noi, chiar in aceasta lume zbuciumata pe care o traversam acum.

Cu admiratie,

aleaN

Dana spunea...

@ aleaN ...sunt convinsa ca nimic nu e intamplator. Ar fi, de altfel, foarte trist sa fie asa!

danielle spunea...

Deschid blog-ul tau arzand de nerabdare sa vad ce mai "imi" dezvalui (tu postezi pentru toti care te citesc, dar in acelasi timp fiecare, in particular, se regaseste intr-un fel sau altul printre randurile tale, astfel ca se creeaza o comunicare tacita intre cititor si autor si de aceea imi permit sa folosesc pron. pers. la dativ- "imi").
Uneori ideile tale sunt de-a dreptul "fara comentarii" deoarece mi se pare ca un mesaj lasat de mine strica vraja cuvintelor alese cu atata maiestrie de tine.
Indiferent daca adaug sau nu un comentariu spuselor tale, am o certitudine: ma bucur ca cineva spune lucrurilor pe nume, ca materializeaza gandurile mele in fraze armonizate astfel incat sa te faca sa visezi si sa te rupi o clipa de realitate.
Da, asa este, sunt oameni care marcheaza existenta altora iar tu esti unul dintre ei pentru mine. ( :">)

Iubirea ....atat de frumos descrisa de tine......atat de adevarat cand spui ca "nu pretinde ...ci ..[...] are prin forta"
O forta atat de mare care ne cutremura toate simturile....
Fiinta iubita ne face sa ne tresara inima cand ii auzim vocea, ne face fericiti cand vorbeste cu noi, ne face sa plangem cand ne raneste, ne face sa zambim cand ne aproba, sa ne sufocam atunci cand nu e langa noi....Am vrea sa asculte cum ne bate inima langa a ei, sa vada cum ne freamata buzele cand ne saruta, cum ne tresalta corpul cand ne atinge, cum ne stralucesc ochii cand o privim....
Ce mai vrem in schimb de la persoana iubita? Nu ne ajung oare trairile pe care ne face sa le simtim? Nu sunt acestea destul de intense incat sa nu mai avem nevoie de altceva la schimb?

Iubiti si va veti convinge.....

Monichina spunea...

e prima data cand vad blogul tau... insa stiu si simt ca acest articol nu trebuia sa il citesc maine, sau ieri, ci azi, acum... pentru ca nimic nu e intamplator!

fara sa stii poate, fara sa te fi gandit, ai fost omul despre care vorbeai. fara sa ma cunosti, fara sa ai o ecografie a sufletului meu... mi-ai furat un zambet... ai dreptate in tot ceea ce spui... sunt oameni care apar in viata atunci cand trebuie, tot universul asta e un mare teatru...

multumesc pentru clipa de liniste interioara daruita! o seara de vis!

Dana spunea...

@danielle...(dana)...vorbesti prea frumos despre randurile mele. Ma bucur ca anul acesta "s-a intamplat" sa ni se intalneasca pasii, ma bucur ca impreuna facem lucruri inedite la scoala, ma bucur ca te regasesti in cele scrise de mine...Asa cum am zis, nimic nu e intamplator!:)

Dana spunea...

@Monichina...te mai astept.Seri magice si tie, presarata cu intalniri care sa-ti fure zambete ...:)

kero spunea...

bine doamne profesoara, am zis sa va intorc favorul cu o vizita prin internet. dar nu sunt de acord ca lucrurile nu sunt intamplatoare. sa spunem ca ce avem de facut este deja predestinat mi se pare prea mult o scuza (desi poate fi doar din cauza mintii mele de om cu experienta limitata). oportunitatile sunt cele care nu sunt la inamplare, ce facem noi cu ele este cu totul alta problema.

Dana spunea...

@kero ( Scott)... nu sunt adepta predestinarii. Nu cred in ideea potrivit careia ceea ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. Spun doar ca uneori intalnim in viata-ne oameni care isi lasa puternice amprente, contexte ce ne determina sa luam anumite decizii.
Cat despre favoruri, no way...imi plac picurii de truda de pe frunte cand savurez victorii meritate!
Merci de vizita!