duminică, 16 decembrie 2007

Iarna mea

Ninge ca-n poveşti şi-mi vine să zâmbesc, aşa, fără vreun motiv, doar pentru că . Adevărul e ca sunt bine dispusă , poate pentru că e week-end, şi pentru că s-au rezolvat o serie de probleme de-astea, de-ale şoriceilor din cutiuţa gri, pentru c-am primit în dar florile de gheaţă dorite, pentru că toata forfota asta a sărbătorilor m-a atins şi pe mine sau poate că aşa sunt eu, bine dispusă prin definiţie, şi acum nu fac decât să-mi arăt adevăratele culori ...Nu sunt mereu tristă, nu gândesc întruna…
Azi prima dată după multe zile cetoase şi reci, soarele a îndrăznit să mângâie zăpada de pe drum. Şi să-mi bată în ferestră. L-am lăsat să intre, şi o data cu el şi aerul rece care parcă îmi despica nările, pieptul, sufletul...
Am poftă de vin fiert, cu multă scorţişoară, de mere coapte şi de-un cămin scăpărând scântei. Am eu o căbănuţă pe care o tot visez şi unde ştiu c-o să ajung într-o iarnă. Să mai cresc puţin, să mai prind forţe în aripi şi sigur o să zbor acolo. Doar mă ştiţi, mă ţin de cuvânt. :)
Gata, închid fereastra până nu devin eu însămi o stea de gheaţă, şi mă apuc de scris. Am un prieten vechi care aşteaptă veşti. M-am luat cu treaba de a creşte mare, am exersat zilnic mina asta serioasă şi preocupată şi-am uitat să-i scriu. Îl ştiţi sigur,dacă v-aţi păstrat stropul vital de puritate. Bătrânelul acela cu ochi blajini şi obosiţi de lumina crudă a zăpezilor cu care se luptă an de an ca să ne aducă tuturor bucurie.
Vă las, am de făcut inventaruri, bilanţuri, de scăzut şi adunat. De, e final de an. Şi - apoi, de ticluit o misivă convingătoare pentru…Moşul meu.

4 comentarii:

Anonim spunea...

incerc cateodata din rasputeri sa imi dau seama ce reprezinta toate aceste metafore foarte frumoase folosite de tine
imi place oricum f mult
daca ma crezi ca in fiecare zi astept ceva nou de la tine
foarte frumos .....
tot eu.....bobi

Dana spunea...

Bobi,nu pot decat sa-ti multumesc pentru vorbele frumoase pe care le spui de fiecare data. Metaforele mele vin din ceea ce simt.:) nu stiu sa explic altfel. Ma straduiesc sa scriu aici cat mai des,dar timpul meu, care e cum e,nu imi permite mai mult. Dana

Life_C spunea...

Nimic nu este mai frumos decat ceea ce izovaraste din adancul nostru si atunci,cand vezi in adanc ti se dezvaluie noi orizonturi
Uneori paralale, alteori intersectate...defapt poate viata e plina de orizonturi insa cine stie ce este viata pana la urma...
Uneori ma gandesc ca poate la sfarsit de an aflam mereu ce este viata,tragem linii concluzii, incercam sa dam definitii, sa clasam toate sentimentele, sa le categorisim,aflam daca suntem singuri,sau nu,daca suntem fericiti,sau nu.Poate asa cum spui tu...exista un batranel care ia mai multe forme si ne guverneaza iar la sfarsit de an ia forma Mosului.
Sa ti dezvalui,aici,sufletul, este cel mai frumos lucru pe care il faci cadou..de Craciun pentru toti copiii din noi..si-ti multumim danuta

RADU BADOIU spunea...

Ce frumos Dana..acum am descoperit blogul..ma rog ar trebui precizat:cu sprijinul fotografic al unui profesionist!
Va astept ..